Ne este uşor să privim înapoi şi să revedem Istoria de un secol a Oastei, descoperită nouă în scrierile fericiţilor noştri înaintaşi. Astfel, urmărind parcursul prin vreme al Lucrării Oastei, vom putea să înţelegem că această Lucrare a rezistat timpului numai şi numai pentru că a fost călăuzită prin puterea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, aşa cum a spus Părintele Iosif Trifa: „Oastea Domnului a ieşit din suflarea Duhului Sfânt şi va trăi numai până când va sta sub această suflare şi va fi alimentată de această suflare” (Ce este Oastea Domnului – Mişcarea aceasta este de la Dumnezeu). Marea biruinţă a înaintaşilor noştri a fost că, prin toată lupta şi jertfa lor, prin viaţa lor curată, au reuşit să ţină Lucrarea sub suflarea Duhului Sfânt. Cum au reuşit acest lucru? Fratele Traian Dorz ne dă un răspuns deloc surprinzător: „Orice lucrare a Duhului Sfânt este atâta vreme limpede, puternică şi vie, câtă vreme ea se păstrează şi rămâne în curăţie” (Cugetări Nemuritoare, vol. 20 – Alergarea stăruitoare). Aşa au şi luptat înaintaşii, ţinând Lucrarea Oastei în curăţie. Sigur, nu a fost uşoară această luptă şi nu toţi care s-au înrolat în ea au dus-o până la capăt, dar Oastea cea adevărată a rămas curată şi a stat mereu sub suflarea Duhului Sfânt.
Acum putem să privim şi înainte, spre viitorul pe care îl va mai îngădui Bunul Dumnezeu, şi putem afirma, fără teamă de a greşi, că Oastea va sta sub suflarea Duhului Sfânt atâta vreme cât va fi păstrată şi ţinută în curăţie. Aceasta este şi va fi o misiune sfântă a fiecărui ostaş al Domnului, de acum şi din generaţiile viitoare, de a lupta împotriva planului celui rău de întinare a Lucrării Oastei şi de a o scoate de sub suflarea Duhului Sfânt. În condiţiile actuale, lupta celui rău se va da prin aceleaşi mijloace, precum cele folosite în trecut, dar îmbrăcate în alte haine, adaptate la zilele noastre.
Un mijloc principal de întinare a Lucrării îl reprezintă încercarea de a ne îndepărta de viaţa şi de învăţătura Bisericii şi a Sfinţilor Părinţi, deşi „toate slujbele, toate Tainele, toate lucrările din Biserică sunt lucrarea Duhului Sfânt” (Pr. Iosif Trifa – Duhul Sfânt şi Biserica). Apoi, Oastea Domnului trebuie ferită de oamenii care iubesc păcatul, de cei mândri şi de cei care fac din evlavie un mijloc de câştig, de care trebuie să ne depărtăm (I Tim 6, 3-5). Nu în ultimul rând, o mare provocare o reprezintă dorinţa de „modernizare” a Lucrării şi, în mod special, a adunărilor. Această tendinţă este deja evidentă şi poate fi uşor folosită de către cel rău pentru a perverti, în mod viclean, şi a slăbi rolul adunărilor ostăşeşti în creşterea duhovnicească a credincioşilor ostaşi.
Sigur, sunt şi alte provocări ale celui rău, dar ne limităm să le amintim pe acestea, ca fiind cele care au produs multe întinări în Sfânta Lucrare a Oastei Domnului.
Dând atenţie la acestea şi luând toată armătura Duhului Sfânt, putem spune, împreună cu Fratele Traian Dorz: „Da, Lucrarea aceasta merge înainte şi va merge mereu crescând, biruind şi rodind pentru Dumnezeu, fiindcă ea este revărsarea Duhului…” (Alergarea stăruitoare).
Gheorghe PINTILIE
