Romani 8,12-17
,,De multe ori Sfântul Apostol Pavel vorbeşte despre lucrarea Duhului Sfânt. De fapt, alături de Evanghelia de la Ioan, Epistolele Sfântului Apostol Pavel sunt cele mai bogate în învățătura despre Duhul Sfânt. Sfântul Pavel poate vorbi despre Duhul Sfânt dintr-o experiență a vieții lui în Duhul Sfânt, atunci când spune, în cuvântul pe care l-am citit acum, că Duhul Însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu (Rom 8,16). Acesta este un fapt al experienţei duhovniceşti. Deci Sfântul Pavel are confirmarea că suntem fiii lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt, Care e unit cu duhul său. Aşa încât are această trăire, această simţire a lucrării Duhului Sfânt.
Teologia ortodoxă dă un loc foarte larg acestei experiențe a vieții în Duhul Sfânt. Noi nu vorbim despre Duhul Sfânt numai pentru că am citit sau numai pentru că am învățat din ce am citit sau din Cuvântul lui Dumnezeu, ci, în mod normal, un credincios ar trebui să poată vorbi despre Duhul Sfânt din această experiență a vieții sale în Duhul Sfânt. El, Duhul Sfânt, Duhul Domnului mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Deci nu e vorba numai de o învățătură a Tradiției, primită şi transmisă mai departe, ci este o învățătură care îşi are temeiul şi în această experiență a noastră, prin care spunem – şi Apostolul poate spune – că suntem fii ai lui Dumnezeu. Sigur, aceasta în măsura în care noi lăsăm ca Duhul Sfânt să lucreze în viața noastră, dacă cu Duhul, cum spune Apostolul, omorâm faptele trupului; şi atunci străluceşte în ființa credinciosului lucrarea şi viaţa Duhului Sfânt.
Aceasta este de dorit: ca fiecare să ajungem la această experiență; să nu vorbim numai din ceea ce am învățat sau din ceea ce mintea noastră pricepe, ci să putem vorbi din această experiență a Duhului Sfânt, când Apostolul, repet, spune: Duhul Sfânt împreună cu duhul nostru mărturiseşte că suntem fii ai lui Dumnezeu. Şi aceasta schimbă totul. Nu există o demnitate şi o dorință sau o realizare mai mare a omului decât să fie fiul lui Dumnezeu. Ca creştini, noi am primit Duhul înfierii (Rom 8,15). Prin Duhul Sfânt, am fost înfiaţi. Şi dacă avem această înfiere, dacă trăim şi dacă simțim lucrarea Duhului Sfânt în noi, care confirmă faptul că suntem fiii lui Dumnezeu, atunci cât de măreață şi de negrăită este starea noastră! Atunci nu ne mai ispiteşte lumea şi nu am mai putea să fim victime ale înşelărilor şi falselor promisiuni ale celui rău. Atunci în noi lucrează Duhul Sfânt. Întotdeauna, când vezi manifestări trupeşti la oameni, toate aceste manifestări trupeşti, de fapt, înseamnă o renegare a vieții noastre în Duhul Sfânt. Când vezi la frați astfel de manifestări – dorințe de întâietate, dorințe de parvenire duhovnicească- toate acestea sunt mărturii clare că ei nu au această simțire a Duhului Sfânt şi această confirmare trăită a faptului că sunt fii ai lui Dumnezeu. Şi atunci diavolul îi amăgeşte cu lucruri din acestea, de-ale lui.
Oastea Domnului trebuie să fie Oastea experienței duhovniceşti. Aşa au fost toți cei mişcați de Duhul Sfânt în decursul veacurilor. Şi întotdeauna în Biserică oamenii neduhovniceşti au creat probleme. Iar oamenii duhovniceşti au fost cei care au dus mai departe mărturia, puterea lucrării lui Dumnezeu în viața lor. Oastea Domnului trebuie să fie acest ferment în Biserică, al lucrării Duhului; ea să fie o mostră, o mărturie continuă a prezenţei şi lucrării Duhului Sfânt, Care face din oameni fii ai lui Dumnezeu. Amin”.
(«lisus Biruitorul», 27/2014, p. 3)
(Sibiu, Rusalii 2014: La Sfatul Frăţesc Operativ – 6 iunie)
Pr. Prof. Vasile Mihoc, din „Cuvinte ale credinței și ale bunei învățături”, Editura „Oastea Domnului”, Sibiu, 2015, pag. 96-98.
