5. Vai, cât de puţini mai pot întoarce când lăcomia a intrat mai dinainte în inima lor!
Când ambiţia şi trufia le-au cuprins toată fiinţa. Şi când un duh de prefăcătorie şi de false încredinţări le-a orbit orice vedere duhovnicească.
Când mincinoasele încredinţări îi îmbărbătează în rătăcire şi când ura contra nevinovăţiei îi împinge la cruzimi şi la orice act satanic,
aceştia nu se mai întorc niciodată.
6. Pe binefăcătorii tăi sau ai altora e bine să-i cauţi întotdeauna. Pentru ca să-i cunoşti şi să le poţi arăta preţuirea şi recunoştinţa ta.
De aceştia întrebi mereu pe oricine şi oriunde, ca să-i cunoşti şi să-i ştii.
Să-i afli şi să-i binecuvântezi.
7. Dar pe răufăcătorii tăi mai bine să nu-i cunoşti, mai bine să nu-i ştii. Mai bine să nu afli cine sunt sau cine au fost.
Mai bine să nu întrebi niciodată cine este sau cine a fost acela care ţi-a pus sau îţi pune la cale răul tău.
Care te-a dat pe mâna altora, ca să-ţi facă rău.
Sau cine a fost acela care ţi-a făcut răul acesta.
Ca să nu fii ispitit cândva să-l urăşti şi tu.
8. Dar chiar dacă ai avea în mâna ta, împotriva răufăcătorului tău, toate dovezile că el este răufăcătorul tău, mai bine să le arunci în foc – şi chiar aruncă-le!
Pentru ca să nu fii ispitit vreodată, într-o clipă de slăbiciune, să te răzbuni singur asupra lui, folosindu-te de dovezile răului făcut de el.
Ca să nu-ţi pierzi astfel nu numai răsplata răbdării tale, ci şi pacea cugetului tău, pe totdeauna.
9. Ochii vinovaţi ori se ascund, ori se obrăznicesc atunci când nu mai vor să se aplece.
10. La început, ochii lui Iuda poate că se vor fi ferit de privirile duios-mustrătoare ale Domnului.
Dar mai târziu, când gândul s-a făcut faptă, ochii lui Iuda s-au făcut acoperitori nelegiuirii lui.
Cred că au devenit obraznici, duri, sticloşi şi în-tunecaţi,
înfruntând cu cerbicie şi cu neînduplecată îndrăz-neală orice privire a ochilor Domnului.
Arătând astfel că nu se lasă biruiţi de ochii lui Dum¬nezeu,
ci că sunt hotărâţi să lupte cu îndârjire şi cutezanţă vrăjmaşă contra Domnului Iisus.
11. Dar acest fel de „relaţii” trebuie să mai fi fost între Hristos şi Iuda – astfel de confruntări şi înfruntări ale privirilor tăcute, numai ale privirilor lor, în aceste ultime zile pe care le mai petreceau împreună.
Şi mai ales în acele ultime clipe pe care le petre¬ceau acum în seara aceasta a Cinei cu toţi ceilalţi.
Însă privirile lui Iuda îi vor fi răspuns lui Iisus o dată şi pe totdeauna că între ei totul s-a rupt.
12. Când nici lacrimile, nici rugăciunea,
când nici arătarea celei mai răbdătoare iubiri nu-l mai poate mişca pe cineva,
– atunci nu-ţi mai rămâne spre inima lui nici o punte.
Atunci despărţirea este totală şi veşnică.
13. Petrecerea lui Iisus împreună cu vânzătorul Său nu mai poate fi decât o stare de gheaţă, pe care şi unul, şi celălalt nu doreau decât s-o sfârşească cât mai repede.
Ce bine ar fi fost pentru amândoi – atât pentru În-văţătorul vândut, cât şi pentru ucenicul vânzător – să nu se fi cunoscut niciodată!…
Ce bine ar fi fost pentru ochii vânzătorului, care nu mai aveau acum în ei decât ură, dacă nici n-ar fi văzut deloc, niciodată cu ei!
Atunci ochii lui Iuda măcar n-ar mai fi avut cum face păcatul acesta pe care îl fac acum atât de fioros.
9. CUTREMURAŢI-VĂ ŞI NU PĂCĂTUIŢI
Eterna iubire / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007
