Omul care a aflat izvorul mântuirii: Crucea şi Jertfa Mântuitorului

În chipul de alături se vede mai departe istoria lui Ion despre care am vorbit până aici. Duhul Sfânt l-a adus şi l-a îngenuncheat la picioarele Crucii. Mult a lucrat Duhul Sfânt până să-l poată aduce aici. Mai întâi l-a trezit – abia l-a pu­tut trezi – din somnul păcatelor. I-a deschis apoi ochii să-şi vadă pieirea… I-a dat lacrimi să-şi plângă păcatele… I-a deschis gura să strige îngrozit: „O, nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi de o astfel de moarte!“ Şi acum, iată, Duhul Sfânt l-a adus sub braţele Crucii, l-a adus la izvorul mântuirii sale sufleteşti.

Îngenuncheat sub braţele Crucii, i se deschid min­­tea şi înţelegerea să se afle pe sine însuşi şi rosturile vieţii sale. Îngenuncheat la picioarele Crucii, află Ion cât de grozav a fost păcatul lui, încât a trebuit ca Însuşi Iisus, Fiul lui Dumne­zeu, să moară pentru el şi iertarea lui. La picioarele Crucii află cu câtă dragoste l-a iubit Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul. La picioarele Crucii află cea mai minunată veste care s-a auzit cândva pe acest pământ pentru un om: că Iisus este un Mântuitor al său, că a murit pentru el, pentru păcatele lui, pentru iertarea lui, pentru iubirea şi scăparea lui…

Ferice de tine, Ioane, care stai acum îngenuncheat sub braţele Crucii Mântuitorului! Iată, Sângele iertării picură peste lacrimile şi păcatele tale… Iată, mâinile tale strâng cu tărie Crucea mântuirii întocmai cum un naufragiat care era să se înece în valurile morţii a găsit o scăpare! Şi cu toată tăria se ţine de ea. Ferice de tine, căci L-ai aflat pe Acela care de mult te căuta… Tu L-ai aflat pe Acela care a zis: „Eu sunt Uşa. Prin Mine de va intra cineva se va mântui” (In 10, 9).

O, ce lucru scump şi măreţ se vede în chipul de mai nainte! Un păcătos şade îngenuncheat la picioarele Crucii. Un om a aflat Uşa mântuirii sale sufleteşti: Crucea şi Jertfa Mântuitorului… Un suflet a scăpat la mântuire… Un păcătos se împacă cu Dumnezeu prin Jertfa cea mare a Fiului Său… Un om moare şi învie la o viaţă nouă… Se bucură şi în­gerii din cer de această schimbare. „Se bucură şi îngerii din cer pentru un păcătos care se pocăieşte“ (Lc 15, 10). Cerul şi pământul se bucură când un păcătos se apleacă sub bra­ţele Crucii şi află izvorul mântuirii sale sufleteşti.

Lasă-te, dragă suflete, lasă-te atras cu totul la picioa­rele Crucii Mântuitorului, căci fără darurile Crucii nu poţi face nimic! Toată îndreptarea ta, toate silinţele tale, toate sforţările tale sunt scântei ce se sting suflate de vântul ispi­telor, dacă nu trăieşti o via­ţă îngenuncheată la picioarele Crucii, dacă nu sorbi clipă de clipă darul şi puterea din Jertfa Mântuitorului. Viaţa noastră de creştini n-are nici o putere până când n-am aflat izvorul puterii: Crucea şi Jertfa Mântuitorului.

Lasă-te, dragă suflete, lasă-te atras cu totul la picioarele Crucii! Ia seama că diavolul încearcă în multe chipuri şi fe­luri să te poată ţine departe de Crucea şi Jertfa Mântuito­rului. Satan e şiret mare. El te lasă să te hotărăşti contra păcatelor… Te lasă să-ţi faci rugăciunile (aşa, la repezeală şi de mântuială), te lasă să mergi din când în când şi la biserică (pentru ca după ce te-ntorci de la biserică să dai şi pe la crâşmă)… Nu se sperie satan nici când pui jurământ că ieşi din rele (şi pe urmă mai afund te bagi în ele), dar se îngrozeşte satan şi tremură când te apropii de Crucea şi Jertfa Domnului Hristos… Se cutremură satan şi fuge îngrozit când te apleci plângând sub braţele Crucii Mântuitorului…

Satan a fost definitiv înfrânt şi bătut prin Jertfa Crucii de pe Golgota. El are frică numai de această înfrângere, iar noi îl putem înfrânge numai cu darurile Crucii de pe Gol­gota.

Satan nu se sperie de hotărârile noastre contra păcate­lor, dar tremură şi fuge îngrozit când îngenunchem cu hotă­rârile noastre sub braţele Crucii Mântuitorului şi le sigilăm cu Scump Sângele Lui.

Lasă-te, dragă suflete, lasă-te cu totul atras la picioarele Crucii, căci Crucea leagă cerul cu pământul şi pe om cu Dumnezeu! Prin ea răsuflăm, prin ea vorbim, prin ea trăim, prin ea biruim.

O, cum n-am eu glas de înger şi de arhanghel să strig să se audă în toată ţara cuvintele Scripturii: „Aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât şi pe Fiul Său cel Unul Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veş­nică“ (In 3, 16). „Căci Unul este Dumnezeu, Unul şi Mijlo­citorul între Dumnezeu şi oameni: Omul Iisus Hristos, Care pe Sine Însuşi S-a dat preţ de răscumpărare pentru toţi“ (I Tim 2, 5).

Lasă-te, dragă suflete, lasă-te atras cu totul la picioarele Crucii, căci Crucea nu este altceva decât braţele Domnului deschise pentru orice păcătos care însetează după mântui­rea sufletului său! O, ce dar mare este pentru noi Crucea! Braţele Crucii, braţele Domnului stau totdeauna deschise pentru primirea şi iertarea noastră.

Rugăciune

Iisuse, Mântuitorul meu cel Scump! Îţi mulţumesc că m-ai atras şi pe mine la picioarele Crucii Tale. O, bunul meu Mântuitor! Cât de mult ai umblat după mine să mă poţi atrage aici! M-ai chemat cu glas dulce şi eu nu Te‑am as­cultat… M-ai bătut şi eu nu Te-am priceput… O cruce grea de suferinţe ai pus pe umerii mei şi eu n-am înţeles-o. Pe urmă ai deschis în faţa mea mormântul pieirii mele tru­peşti şi sufleteşti. Abia atunci m-am îngrozit… Abia atunci am alergat şi am scăpat sub braţele Crucii Tale. Căzut la pi­cioarele Crucii Tale, mi s-au deschis ochii să înţeleg că Tu, Mântuitorul meu cel bun, ai suferit şi ai murit pentru mine, pentru păcatele mele, pentru iertarea şi mântuirea mea.

Mă cutremur, o Dumnezeule, stând îngenuncheat       lângă Crucea Ta! Mă cutremur gândindu-mă că pentru un ticălos şi nemernic ca mine ai făcut Jertfa aceasta. O, Dumnezeule, cu ce voi răspunde eu la o astfel de dragoste? Eu n-am nici un răspuns, o Doamne, decât lacrimile mele. Copleşit şi bi­ruit de o dragoste ca aceasta, eu cad plângând la picioarele Crucii Tale.

Iisuse, Preadulcele meu Mântuitor, cu ce voi răspunde eu, ticălosul, la o astfel de dragoste ce mi-ai arătat? Dă-mi lacrimi, o, Iisuse al meu, să mă plâng pe mine şi păcatele mele. Şi dă-mi putere, o, Hristoase al meu, să mă răstignesc îm­preună cu Tine, ca să nu mai trăiesc eu, ci Tu, Doamne, să trăieşti în mine (Gal 2, 20); să nu mai fiu al meu, ci să fiu numai al Tău, căci Tu m-ai răscumpărat cu un preţ atât de mare (cf. I Cor 3, 23 şi 6, 19-20).

Cu ce voi răsplăti, o, Iisuse al meu, acest dar mare ce mi-ai arătat? Lumea mă mustră că vorbesc prea mult des­pre Tine şi Jertfa Ta cea sfântă… Dar, până ce moartea îmi va închide graiul, eu voi grăi neîncetat despre o dragoste ca aceasta.

O Doamne, învredniceşte-mă şi întăreşte-mă să petrec până la sfârşitul vieţii mele rugându-mă şi plângând la picioa­rele Crucii Tale.

Iisuse, Mântuitorul meu cel scump! Eu trăiesc astăzi prin Jertfa Ta. Tot ce sunt şi tot ce am este Jertfa Ta cea scum­pă. Crucea Ta, Mântuitorule, este un hotar mare pen­tru viaţa mea. Crucea Ta a împărţit în două viaţa mea: înainte de aflarea Crucii Tale am trăit o viaţă contra Ta, iar după afla­rea Crucii trăiesc o viaţă cu Tine. Ah, în ce orbie sufletească am trăit înainte de a fi atras la picioarele Crucii! Spală cu Sângele Tău trecutul meu cel păcătos. Spală cu Sângele Tău şi toate ieşirile păcătoase pe care le mai face încă firea mea veche în viaţa mea.

Eu stau sub braţele Crucii Tale, Doamne, să picure peste mine neîncetat Sângele iertării şi împăcării mele cu Dum­nezeu. Eu stau sub braţele Crucii Tale ca să sigilez cu scump Sângele Tău toate hotărârile mele, toate planurile mele, toate vorbele şi toate faptele mele. Învredniceşte-mă, Doamne, şi mă întăreşte să pot rămâne până la sfârşitul vieţii mele strângând în braţele mele sufleteşti Crucea Ta cea sfântă: izvo­rul vieţii şi mântuirii mele.

Duhule Sfinte, adu-mi aminte clipă de clipă că viaţa mea este un dar al Celui răstignit pe Cruce şi trebuie să o tră­iesc întreagă cu El şi pentru El. Întăreşte-mă, ca să „nu mai trăiesc eu, ci să trăiască în mine Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine” (Gal 2, 20). Amin.

Pr. Iosif  Trifa – “Oglinda inimii omului” – Editura Oastea Domnului, Sibiu