Trezeşte-mă, Doamne, trezeşte-mă…
h, ce ticălos mare-i omul! Când apucă la trai bun şi belşug, el uită pe Dumnezeu. S-a-pucă de păcate. „Şi a mâncat Iacob.
h, ce ticălos mare-i omul! Când apucă la trai bun şi belşug, el uită pe Dumnezeu. S-a-pucă de păcate. „Şi a mâncat Iacob.
“…Iată-l acum pe Ion, omul nostru, intrat în taina cea mare a mântuirii sufleteşti. La picioarele Crucii i s-au deschis lui Ion mintea.
Pentru mântuirea sufletului se dă o luptă la care iau parte trei inşi: Domnul Iisus, omul şi diavolul. Soarta acestei bătălii o hotărăşte.
În multe locuri se vorbește în Sf. Scripturã despre fericirea veșnicã ce-I așteaptã pe cei credincioși în lumea cealaltã. O, dacã ne-ar putea.
În chipul de alături se vede omul cel duhovnicesc cu care ne-am ocupat până aici. E Ion, omul cel duhovnicesc, ajuns la adânci.
Un lucru trebuie să ştie toţi cei apucaţi pe calea mântuirii sufleteşti, toţi cei care au atins culmea mântuirii sufleteşti: vor avea multe.
Iată acum inima omului care l-a primit înlăuntru pe satan. Iată inima omului biruită de ispitele lui satan. O, dragă suflete, poate tu.
Am scris până aici despre Ion, omul cel duhovnicesc, care a mers până la sfârşit pe calea mântuirii sufleteşti. Însă nu toţi cei.
Iată inima omului care s-a cufundat cu totul în ticăloşie… Iată inima omului care a ieşit odată din păcate şi pe urmă mai.
Oricât de păcătos şi ticăloşit ar fi cineva, mântuirea sufletului său nu e pierdută. Dumnezeu nu voieşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă.