O, dacã ne-ar putea vorbi cineva din rai, ce lucruri minunate ne-ar spune!
În multe locuri se vorbește în Sf. Scripturã despre fericirea veșnicã ce-I așteaptã pe cei credincioși în lumea cealaltã. O, dacã ne-ar putea.
În multe locuri se vorbește în Sf. Scripturã despre fericirea veșnicã ce-I așteaptã pe cei credincioși în lumea cealaltã. O, dacã ne-ar putea.
În chipul de alături se vede omul cel duhovnicesc cu care ne-am ocupat până aici. E Ion, omul cel duhovnicesc, ajuns la adânci.
Un lucru trebuie să ştie toţi cei apucaţi pe calea mântuirii sufleteşti, toţi cei care au atins culmea mântuirii sufleteşti: vor avea multe.
Iată acum inima omului care l-a primit înlăuntru pe satan. Iată inima omului biruită de ispitele lui satan. O, dragă suflete, poate tu.
“…Iată-l acum pe Ion, omul nostru, intrat în taina cea mare a mântuirii sufleteşti. La picioarele Crucii i s-au deschis lui Ion mintea.
Am scris până aici despre Ion, omul cel duhovnicesc, care a mers până la sfârşit pe calea mântuirii sufleteşti. Însă nu toţi cei.
Iată inima omului care s-a cufundat cu totul în ticăloşie… Iată inima omului care a ieşit odată din păcate şi pe urmă mai.
Oricât de păcătos şi ticăloşit ar fi cineva, mântuirea sufletului său nu e pierdută. Dumnezeu nu voieşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă.
Diavolul nu hoinăreşte prin locuri pustii şi case părăsite, cum cred unii oameni, ci dă neîncetat târcoale să poată intra în inimile oamenilor..
Taina cea mare a mântuirii noastre sufleteşti are două puncte principale. Punctul cel dintâi şi cel mai însemnat, şi cel mai înalt este.