Consideraţia de care s-au bucurat scriitorii şi poeţii, în epoca regimului ateu, se datorează, cred, faptului că, prin scrierile lor, au înlocuit setea de moral şi sacru a poporului. Prin politica consecvent ateistă a acelui regim, a fost posibil, se vede, ca acest lucru să se întâmple. Dezdumnezeit, poporul îşi căuta dumnezeul. Prin răsturnarea de valori pe care o reuşise acea politică, omul ajunsese a fi situat în centrul Universului. Materialul ajunsese să domine spiritualul. Idealul uman părea că reuşise a înlocui perfecţiunea.
Timp de aproape cincizeci de ani, s-a încercat sistematic şi hotărât a se înlocui Unicul Adevăr cu surogate; s-a căutat substituirea Creatorului cu o biată creatură.
Astăzi, la revenirea normalului în rosturile sale, şi Dumnezeu Şi-a reluat locul ce I se cuvenea. El, Care nu Se lasă batjocorit, a răbdat până la un punct. De la acel punct însă, a intervenit, pentru ca lucrurile să fie reaşezate, mai bine-zis să redevină ceea ce au fost la început.
Deşi mai este încă mult până la desăvârşirea fiecăruia, procesul însă este ireversibil.
Dumnezeu i-a oprit pe cei care se întinseseră mai mult decât le-ar fi fost permis. Acum încearcă şi cu noi – cei amăgiţi atâta vreme de cei puşi să conducă destinele noastre pământeşti – să ne readucă înspre adevăratele valori. Călăuzele oarbe au fost înlăturate. Rămâne acum ca şi noi, cei orbiţi atâta vreme, să ne dăm seama de marea şansă ce ni se îmbie şi să primim Lumina cu încredere şi bucurie. Să primim Adevărul cu nădejde şi smerenie, Adevăr care, cu cât a avut a răzbate până la noi prin atâtea oprelişti şi greutăţi, cu atât a ajuns la noi mai experimentat.
Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru îndelunga răbdare, pentru mila şi bunătatea ce le-a avut faţă de noi, orbi călăuziţi de călăuze oarbe, şi să-L rugăm să ne ierte şi să ne ajute să ajungem până la limanul Său.
Mihai PĂDUREANU – Teliuc, Hunedoara
