1. Iată, mi-am pregătit şi veşmintele mele de înmormântare.
2. Priveşte-le, Preaiubitule regăsit! Priveşte-le pe rând. Le-am pus alături de cele de sărbătoare aici, atât de aproape de aşternutul meu, încât oricine să le afle uşor atunci când va fi nevoie.
3. Le-am pus aici, foarte aproape de aşternutul meu, căci dragostea este mereu pomenită împreună cu moar-tea.
4. Drumul amândurora merge împreună, pentru că dragostea are nevoie de moarte, iar moartea are nevoie de dragoste ca să devină frumoasă.
5. Fiecare împrumută ceva celeilalte, ca două surori dulci.
6. Le-am pus alături de cele de sărbătoare, pentru că adevărata mea sărbătoare va fi numai după moarte.
7. Veşmintele morţii mele vor fi cele în care îmi voi sărbători cununia cu Tine.
8. O, numai când voi îmbrăca aceste veşminte, voi şti că nu ne vom mai despărţi niciodată.
9. Ce dragi îmi sunt! Mă uit la ele cu dor şi aştept, ca pe o dimineaţă de Paşti, clipa fericită când am să le îmbrac.
10. Priveşte-le ce frumoase îmi sunt!
Iată perna pe faţa căreia Ţi-am cusut, între flori, Numele Tău! Numele care mi-a odihnit şi fericit gândurile mele.
11. Numele Tău, pe care însă nu-l va putea vedea nimeni, pentru că el va fi sub capul meu, ca să-l ştii numai Tu.
12. Iată-mi aşternutul alb, împodobit cu cusături scumpe şi alese, pe care mâna mea le-a lucrat!
13. Aici voi gusta cea mai fericită îmbrăţişare, la adăpostul vălului curat al morţii, prietena mea, după ca-re nu mă vor mai vedea ochii ce atâţia ani mi-au pândit dragostea mea cu Tine, înspăimântându-mi-o, ca pe o căprioară fugărită de câini.
14. Iată aceste lucruri scumpe şi dragi, pe care de la iubirea Ta le am!
Traian Dorz
Prietenul tinereţii mele, Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2009