Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home OSTAŞUL DOMNULUI HRISTOS ( II )

OSTAŞUL DOMNULUI HRISTOS ( II )

OSTAŞUL DOMNULUI HRISTOS ( II )

11. Această lucrare e o taină şi o minune dumnezeiască, după cum limpede a spus Mântuitorul că este ca şi cu vântul căruia „îi auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge” (In 3, 8).
Sau… este ca şi sămânţa care, pusă în pământ… creşte şi rodeşte.
Sau ca altoiul pus în pom: schimbă şi înnoieşte totul.
Sau este ca aluatul pus într-o frământătură: dos-peşte şi îmbunătăţeşte totul…
12. Dumnezeu, în tot ce face, este înţelept şi bun! Lucrând, El Îşi desăvârşeşte mereu unealta prin care lucrează.
Învăţând, El îl face tot mai învăţat pe învăţătorul prin care îi învaţă pe alţii.
Ducând lumină, El îl face tot mai luminos pe acela prin care îi luminează pe alţii.

13. Precum un zidar trebuie să se afle totdeauna mai presus decât lucrarea pe care o face el, tot aşa se cere neapărat să fie şi lucrătorul lui Dumnezeu. Mai întâi să aibă el o stare şi o viaţă mai înaltă, mai sfântă, mai smerită şi mai plină de roadele Duhului Sfânt. Căci numai după aceea va putea face ca aceste lucrări să se facă şi în alţii.
Trebuie mai întâi ca lucrătorul Domnului să se sfinţească el însuţi în toată fiinţa şi trăirea lui, pentru ca apoi să-i poată duce şi pe alţii la sfinţirea fără de care nimeni nu va putea vedea pe Dumnezeu (Evr 12, 14).

14. Numai lumina Evangheliei şi a Duhului Sfânt ne va putea trezi şi învia la o viaţă nouă pe toţi morţii în patimi şi îngropaţi în păcate.
Pe toţi cei ţinuţi în robie şi în orbie sufletească de către satana, duşmanul cel de moarte al sufletului nostru şi al neamului nostru.
Sfânta Scriptură trebuie deci adusă la tot poporul acesta. Şi poporul nostru trebuie adus la ea.
Sfânta Evanghelie trebuie scoasă din altar şi dusă în familii, în societate, în mijlocul lumii şi în viaţa fiecărui om.
15. Mântuitorul şi Domnul nostru Iisus Hristos nu trebuie să fie numai un „Prizonier”, un „Condamnat” al chivotului şi al altarului, la Care mergem doar din când în când, ca la un scurt „vorbitor”. Şi mergând, să ne trăim viaţa tot fără El.

16. A sosit vremea să-L luăm pe Iisus de acolo, să L „eliberăm din altar”,
să-L scoatem şi să-L ducem pretutindeni în viaţa oamenilor, în problemele lor, în umblarea şi în munca noastră de toate zilele.
Iisus Hristos trebuie să fie zilnic Domnul şi Stăpânul nostru. Tovarăşul şi Îndrumătorul nostru, Lumina şi Pilda trăirii noastre.
Pe El trebuie să-L întrebăm. De El să ascultăm. Lui să I ne mărturisim. Şi pe El să-L iubim, devenind una cu El fiecare şi toţi.
Cuvântul Lui să devină dreptarul vieţii fiecăruia dintre noi.
Duhul Lui să devină felul nostru de a fi.

17. Părtăşia şi Prezenţa lui Iisus Domnul nostru să ne devină condiţia noastră de viaţă fără de care să nu mai putem trăi!…
Desigur, o muncă şi o luptă uriaşă se prevede că va trebui duse pentru ajungerea acestui scop şi acestui ni-vel!
Marile puteri potrivnice sunt multe şi tari.
Marele întuneric şi marea nepăsare de veacuri, devenită „tradiţie”, se vor împotrivi din răsputeri totdeauna oricărui suflu înnoitor.
18. Comoditatea îngheţată şi păcatele încetăţenite, care se vor vedea ameninţate de primăvara Evangheliei, vor stârni din greu crivăţul urii şi al calomniilor împo-triva razelor binefăcătoare pe care le va aduce Soarele Bibliei, care îşi vesteşte răsăritul ceresc peste hotarele ţării noastre şi ale inimilor noastre.
Va trebui ridicate stavile grele şi ruginite care de veacuri opresc revărsarea binecuvântată a şuvoaielor binecuvântate, mântuitoare, peste sufletul poporului nostru.
Dar Praznicul Paştilor noastre, Sărbătoarea renaşterii noastre în Hristos, tot va trebui să vină odată.

19. Ceea ce Dumnezeu a făcut prin Cuvântul Său Sfânt în viaţa altor popoare, care L-au descoperit înaintea noastră, trebuie să vedem şi la noi, odată şi odată, oricât de lung va fi drumul urcuşului nostru spre această luminoasă ţintă.
Oricât de grea va fi lupta noastră pentru această slăvită biruinţă
şi oricât de multe vor fi jertfele care ni se vor cere pentru această fericită împlinire, Dumnezeul mântuirii noastre tot ne va ajuta s-o ajungem odată şi odată, dacă lucrăm şi luptăm cu o neclintită statornicie şi nădejde pentru aceasta.
O, ce negrăită şi strălucită va fi atunci bucuria cule-sului pentru cei care umblă acum plângând, când îşi aruncă sămânţa acestui sfânt început!
O, cu ce cântări de veselie vor secera mulţumirea acei care încep să semene acum cu atâtea lacrimi (Ps 126, 5-6)!

20. În formele şi cuvintele cele mai vii şi mai atrăgătoare, omul trimis de Dumnezeu ştie să înfăţişeze adevărurile veşnice şi mântuitoare conţinute în Biblie.
O sete sfântă şi nemaicunoscută înainte la noi se trezeşte acum după citirea Bibliei.
Ceea ce nu se mai văzuse niciodată în poporul nostru începe să se vadă acum. Cercurile cele mai largi şi neştiutoare află despre Biblie, în felul acesta, pentru prima dată. Şi mulţimile vin s-o ceară.
Fericit ostaşul Domnului care lucrează aşa.
Doamne Iisuse, fă-i pe toţi ostaşii Tăi astfel de ostaşi.
Amin.

Alergarea Stăruitoare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2008

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!