Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Pacea ta va creşte ca un râu ce se revarsă peste maluri

Pacea ta va creşte ca un râu ce se revarsă peste maluri

Pacea ta va creşte ca un râu ce se revarsă peste maluri

Cea mai mare pagubă pe care a suferit-o Biserica în decursul veacurilor a fost pierderea dragostei. Răceala creştinilor unul faţă de altul a adus toate certurile, dezbinările şi nenorocirile care au pricinuit căderea. Când dintr-o Biserică lipseşte adevărata iubire, ea nu mai poate înainta. Iar când lipseşte iubirea, atunci ura, neînţelegerea, dezbinarea şi stricăciunea sunt la largul lor. Ce am împotriva ta este că ţi‑ai pierdut dragostea cea dintâi (Apoc. 2, 4). Când ai pierdut dragostea, L-ai pierdut pe Domnul; atunci eşti în stare să cazi în toate rătăcirile şi păcatele, căci ne­având dragoste, n‑ai nici lumină, nici putere. Biserica va renaşte, va înainta, va creşte în putere şi har numai când va avea iubire; dar iubirea nu este înnăscută în creştini. O, dacă am vrea noi, fiecare, să ne plecăm pe genunchi şi să cerem această putere, acest har: iubirea de fraţi!

Cel ce citeşti aceste rânduri, vrei să te rogi în această clipă ca Dumnezeu să-ţi ajute să poţi iubi? Când vei începe să iubeşti cu adevărat, viaţa ta va lua un nou avânt, bucuria ta se va mări; vei merge din biruinţă în biruinţă, iar pacea ta va creşte ca un râu ce se revarsă peste maluri. Totul stă în iubire.

Ce dureros lucru e când vezi credincioşi din aceeaşi frăţie care nu se iubesc unii pe alţii, ba, în unele cazuri, nici nu se cunosc laolaltă; şi ce e mai rău e că nici nu caută să se cunoască; şi ce e şi mai rău e că nici nu vor să se cunoască unii pe alţii!

Nu-i iubire. Urmarea e că avem multe inimi păgâne în biserici creştine. Sunt pline bisericile de cei care pretind că sunt creştini, dar membrii lor trăiesc în vrăjmăşie şi ură, iar porunca iubirii o calcă sub picioare. A-i iubi pe cei de o credinţă cu ei nu este pentru dânşii un lucru aşa de însemnat, încât să-i dea vreo atenţie. Cei mai mulţi creştini au uitat de mult că trebuie să aibă gândul lui Hristos, că ei trebuie să fie un grup de iubitori, o frăţietate şi o familie în a cărei viaţă şi inimă trăieşte iubirea, care-i face să se apropie cu înţelegere şi dragoste şi de alte inimi. Iubirea totdeauna apropie. Numai duhul strâmt, sectar, desparte frate de frate. Porunca cea nouă vesteşte iubirea şi unirea tuturor în Hristos.

Gânduri creştine / Ioan Marini – Sibiu: Oastea Domnului, 2003

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *