Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Părintele Iosif că a împărţit totul cu această Lucrare

Părintele Iosif că a împărţit totul cu această Lucrare

Părintele Iosif că a împărţit totul cu această Lucrare

„Mă gândeam la pilda fiului risipitor. Tatăl îi zice fratelui mai mare: Toate ale mele sunt ale tale, şi-ale tale sunt ale mele. Avem noi conştiinţa asta? Avem noi gândirea asta?

Vedeţi, Dumnezeu este proprietarul întregului univers şi ale Lui sunt toate, dar ne-a dat şi nouă câte ceva. Şi ne-a dat destul de mult. Că, dac-ar fi să ne comparăm cu înaintaşii noştri, avem mult mai mult… Cred că cel mai sărac dintre noi este mai bogat decât cel mai bogat din vremea Părintelui Iosif. Sunt convins de asta. Avem noi conştiinţa că toate ale noastre sunt ale tuturor? Dacă nu avem conştiinţa asta, atunci nu trăim în unitate cu Părintele Iosif. Faceţi diferenţa sau asemănarea dintre cei doi fraţi din pilda cu fiul risipitor. Fiecare a vrut să fie pe cont propriu. Adică: «Nu mai vreau cu tatăl, m-am săturat…» Nu ne vine şi nouă gândul ăsta uneori, când părinţii ne pun un pic de disciplină mai mare? Când fraţii, duhovnicii ne pun un pic la treabă, parc-am căuta ceva mai uşor, ceva mai simplu. Când ni se cere un pic de osteneală, parcă nu am vrea să împărţim totul cu fraţii.

Mă gândesc la Părintele Iosif că a împărţit totul cu această Lucrare. Nu pregeta nici când era pe patul spitalului să se gândească la fraţi. Nu-i păsa de el însuşi, ci îi păsa de fraţi să le dea hrană. Se gândea mereu ce să mai scrie, cum să mai facă, pentru că fraţii aşteptau hrană duhovnicească. De câte ori avem noi preocuparea aceasta să ne pese mai mult de ceilalţi? Fiul cel mic din Evanghelie a zis cam aşa: «Eu nu mai vreau cu tata, eu vreau să plec». Fiul cel mare a zis şi el cam aşa: «Eu vreau cu tata…». Dar nu-l cunoştea pe tata. Stătea în casa tatălui şi zice: «Ţi-am slujit atâţia ani, dar mie nu mi-ai dat un ied». El nu avea conştiinţa că toate ale tatălui sunt ale lui. El era convins că, stând acolo, cu tatăl, după aceea o să dobândească singur totul. Adică să fii proprietar fără tatăl. De aici pleacă tot păcatul din univers. Orice gândim şi orice facem fără Dumnezeu este păcat”.

din cuvântul Părintelui Claudiu MELEAN (ClujNapoca) de la adunarea din 28 februarile de la Certege, leagănul dulce al pruncuţului Iosif Trifa şi colţişorul de Rai al Oastei Domnului… 

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *