Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Părintele Iosif Trifa în presa vremii – Ce admir eu în opera lui Şaguna? (text în original)

Părintele Iosif Trifa în presa vremii – Ce admir eu în opera lui Şaguna? (text în original)

Părintele Iosif Trifa în presa vremii – Ce admir eu în opera lui Şaguna? (text în original)

Admir înainte de toate munca, uriaşa muncă ce a făcut-o acest Mitropolit.

Când te gândeşti în câte direcţii a lucrat Şaguna, trebue să-ţi dai seama că fiecare clipă a vieţii sale a fost împărţită pentru muncă şi lucru. Şaguna trebue că-şi avea un program de muncă împărţit după zile şi ceasuri întomai ca orariul delà şcoală, altcum n’ar fi putut lucra în atâtea direcţii cu atâta spor şi succes.

Un foarte bun cunoscător al marelui mitropolit, directorul seminarului Andreian din Sibiiu, Preacuvioşia Sa Dr. Eusebiu Roşea, îmi spunea că Şaguna şi în ziua de Paşti resolvă ceva, adecă avea luat ceva în programul lui de muncă, iar alţii preoţi bătrâni povestesc că în audienţe îl aflau cetind în cărţi şi marele mitropolit le zicea «vezi fătul meu că şi eu învăţ din cărţi ca şi şcolarii delà şcoală». Mai deunăzi părintele asesor Voileanu, mi-a arătat o parte din coalele Bibliei corectate de Şaguna pentru tipar. Te uimeşte scrupulositatea cu care sunt corectate aceste sute de coale. Intr’un loc Şaguna a însemnat pentru culegători următoarea mustrare: «Barbu! Să păzeşti la corectură ca să nu strici treaba cum ai făcut pe aceasta ce am provăzut acum». Sunt aceste tot atâtea dovezi despre ce muncă migăloasă până în amănunte făcea marele mitropolit.

Şaguna a venit în Ardeal cu planuri măreţe pe cari apoi le-a şi pogorât în faptă prin muncă sistematică, statornică şi stăruitoare.

Dar în opera lui Şaguna este de admirat nu numai uriaşa muncă ce a făcut-o, ci şi felul cum a muncit. Sunt şi astăzi oameni foarte muncitori într’o direcţie oarecare, dar Şaguna a fost geniul care a făcut muncă creatoare deodată în câte 4—5 direcţii, ca organizator, ca gospodar ca evanghelizator, ca om politic… Unii îl admiră pe Şaguna ca pe un mare organizator, alţii ca pe un mare bărbat politic.

Eu îl admir ca păstor şi evanghelizator. Eu sunt însufleţit şi îndrăgostit de munca ce a făcut-o marele mitropolit pe terenul cel duhovnicesc de păstorire şi de evanghelizare. Pe terenul duhovnicesc, Şaguna ne-a lăsat o moş- tenire nepreţuită. Câtă râvnă şi câtă muncă a pus Şaguna pentru traducerea şi tipărirea Bibliei întregi pe care a înfrumseţat-o cu splendide tablouri aduse de prin Germania. «Mi-e martor D-zeu — scrie Şaguna — despre silinţa şi neoboseala cu care am priveghiat din carte în carte, din cap în cap, ba — ce să mai zicem — din cuvânt în cuvânt asupra ieşirii la lumină a acestei Cărţi a Vieţii*. Câtă dragoste şi muncă a pus în edarea Mineelor precum şi în preafrumoasele pastorale pe cari cetindu-le ai impresia că ceteşti epistolele apostolului Pavel. A edat Şaguna Testamentul Nou şi în format mic, care e tipărit cu atâta îngrigire şi cu slove atât de luminoase încât e un adevărat dar sufletesc.

Şaguna ne-a lăsat o nepreţuită moştenire duhovnicească, dar, durere, această moştenire n’am mai sporit o decât foarte puţin, ba nici măcar n’am împărţit-o poporului ca să se hrănească cu ea. Biblia şi Noul Testament au stat cu miile grămădite la magazin (şi mai stau şi astăzi) în loc să fi fost răspândite în popor.

Un pricepător dela Bucureşti spunea despre clişeele din Biblia lui Şaguna că sunt o comoară de care noi nu ne dăm seama. Ei bine, 60—70 de ani a ros mereu rugina aceste clişee prin cele dulapuri. Abia acum în vremea din urmă ne-am trezit să valorizăm această comoară, să o împărţim poporului ca pe o pâne sufletească, să evanghelizăm cu ajutorul ei, prin gazeta «Lumina Satelor».

Şi mai rău a fost apoi că nu s’a schimbat nici măcar haina slovelor cirile a Bibliei lui Şaguna şi aşa am ajuns în anul dela Hristos 1923 fără ca să putem dâ Biblia poporului care acum o cere cu stăruinţă. Cine vrea să vadă ce înseamnă acest lucru îl poftesc la redacţia gazetei «Lumina Satelor» să-i arăt sutele de scrisori venite de prin sate, cari toate cer Biblia şi Biblia n’avem de unde să o dăm. (După o comandă de 5 Biblii dela Bucureşti a trebuit să aştept 3 luni). Ca o ilustrare iacă pun aici o cerere sosită ieri la redacţie: «Am fost scris dle Redactor să ne trimiteţi mai multe Biblii pentru câţiva oameni din satul nostru şi ne-aţi scris că această rugare nu ni se poate împlini şi de aceea te rugăm să ne trimiţi fără zăbavă măcar o singură Biblie ca să o cetim cu rândul, din casă in casă*… Mihai Boţa din Tălmăcel.

Te doare inima când îl vezi pe Românul pocăit cu Biblia ce i-au adus-o străinii de prin Anglia (într’o limbă pocită) şi tu n’ai Cartea Vieţii să o dai credinciosului tău.

Cea mai frumoasă prăznuire a marelui Şaguna eu socot că ar fi fost edarea Bibliei lui cu slove nouă (sau numai măcar Testamentul Nou) ca să o putem pogorâ în mijlocul poporului care astăzi însetează după cuvântul lui D-zeu.

Partea de muncă duhovnicească a lui Şaguna ne este o moştenire pe care n’am chivernisit-o şi n’am sporit-o aşa cum ar fi trebuit. Stările şi preocupările noastre bisericeşti s’au prea înclinat spre partea Martei, spre problemele gospodăreşti, administrative şi s’a neglijat partea Măriei, laturea duhovnicească de evanghelizare şi de clădire a credincioşilor.

S’a protocolizat de sus până jos vieaţa noastră bisericească şi nu acest lucru 1-a contemplat marele Şaguna când a făcut Statutul Organic. Noi am neglijat laturile duhovniceşti ale Statutului Organic. Pentru trecut acest lucru este explicabil şi scuzabil pentrucă din Statutul Organic a trebuit să facem şi o cetate naţională din care ne-am apărat legea, limba şi credinţa. Dar acum vremile s’au schimbat şi a sosit vremea să ne întoarcem spre chemările duhovniceşti, sufleteşti ale bisericii noastre. A sosit vremea ca să ducem mai departe şi să sporim mai departe moştenirea duhovnicească pe care ne-a lăsat-o Şaguna.

Pr. I. Trifa.

Anul XIII. Iunie—Iulie 1923. Nr. 6-7.

REVISTA TEOLOGICĂ

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!