In apreciarea vorbirii mele cu prilegiul congresului biblic din Sibiiu («Preotul şi cuvântul lui D-zeu»), fostul meu profesor Dr. I. Lupaş, a spus, că sunt un bun cunoscător şi aplicator al Bibliei.
Cred că va fi de interes să spun şi eu altora cum am cunoscut Biblia. Ca să fiu sincer trebue să măr turisesc îndată la început, că nu eram un bun cunos cător al Bibliei când am eşit din seminar. Dimpotrivă.
Vina acestei constatări dureroase nu o purtau nici iubiţii mei profesori şi nici eu elevul lor. Vina o purta — şi o poartă — o altă împrejurare: haina atât de nepotrivită a slovelor cirile în care e îm- brăcată limba atât de frumoasă a Bibliei ce se folosea în seminar — ediţia Şaguna. Această haină veche trebue schimbată azi fără întârziere, altcum ea împedecă mereu pe tinerii noştri teologi şi preoţi ca să pătrundă în co morile şi frumseţile Bibliei. 1
Eşit din seminar nu cunoşteam aşadar Biblia aşă cum trebuea să o cunosc şi faptul acesta m’a pălmuit cumplit îndată Ia începutul carierii mele.
Un bătrân cărturar din sat mi-a eşit înainte cu citaţii şi întrebări de prin cărţile lui Moise şi proroci, îmi venea ‘să întru în pământ de ruşinea mea, că mă întrece un mirean, un om simplu din popor în cunoa şterea Bibliei.
Mi-aduc apoi aminte încă de un caz. Plecasem cu trenul la Arad. Dintre călători iată să ridică un om simplu, un sectar şi începe a «învăţa». Citează mereu din memorie părţi, pasagii întregi din Mateiu, Ioan, Luca, Pavel, din vechiul şi noul Testament încât par’că vieaţa lui întreagă numai cu de acestea s’a ocupat. O datorie mă îndemnă să mă ridic ca să-1 combat. O teamă însă mă opriâ să nu mă scol din locul meu: nu cunoşteam de-ajuns Biblia. Cum — încă tiner fiind — nu purtam barbă şi nimica extern nu mă vădia că sunt preot, am aflat mai de bine să «tac» eu un… «slugitor» şi vestitor al «cuvântului».
Cazurile acestea m’au pus pe gânduri. Mi-am dat îndată seama că necunoaşterea Bibliei este pentru mine o stare, o situaţie imposibilă şi ruşinoasă, din care trebue să ies. Intr’o dimineaţă m’am ridicat cu voinţă şi hotărâre de fer să ies din această stare, să mă apuc de învăţarea Scripturilor. Mi-am procurat Testamentul Nou edat de prof, Nitzulescu, format mic cu litere latine, Psaltirea format mic ediţia sf. Sinod şi din edi ţiile britanice am ales din una mai îngrijită Testamentul vechiu, (pe atunci nu se aflau alte ediţii cu litere latine; azi situaţia s’a schimbat şi uşurat), le-am legat în le gătura cea mai bună şi m’am apucat de studiarea lor.
Azi? Le cunosc destul de bine. Am în ele notiţe de material, note şi însemnări de meditaţie, reflexiuni pastorale, texte subliniate. Am înaintea mea şi sunt stăpân pe un vast material din care de câteori vreau să predic sau să scriu nu caut, ci aleg pe acela care se potriveşte mai bine pentru predica sau scrisul meu.
Dar cu cetirea şi studiarea Bibliei am dobândit ceva mai mult decât cunoaşterea ei sau decât un simplu material de predici. Intrând în cetirea şi cunoaşterea Bibliei am dat peste o comoară nebănuită, am dat peste comori, pe cari niciodată nu mi-le-aş fi putut închipui că le are Biblia, dacă nu le aflam eu. Cetind şi me ditând Scripturile, am impresia, că am intrat în o baie de metale scumpe. De ce intru mai adânc şi sap mai adânc, dau peste nouă şi nepreţuite comori sufleteşti.
Toată tăria, toată valoarea mea de creştin şi de păstor am scos-o din Biblie şi mi-o dă Biblia.
Ca unui creştin ea îmi dă liniştea din suflet pe care nimenea nu mi-o poate luă sau tulbura.
Ea îmi dă însufleţirea, avântul şi iubirea din inimă pe cari nimica nu mi-le poate strânge.
Ea îmi dă tăria ca să port o luptă, să trec un năcaz, să biruesc un păcat.
Ca unui păstor ea îmi dă totul şi tot ceeace cere dela mine păstorirea de suflete. In toate împrejurările mele pastorale Biblia mă în soţeşte, mă luminează, mă îndeamnă şi mă întăreşte. Ea îmi arată fiorul, mărirea şi răspunderea slujbei şi darului ce ni-s’a încredinţat.
Ea îmi dă căldura inimii şi lumina minţii ca să binevestesc neîncetat cuvântul. Ea îmi dă însufleţirea şi dragostea, veşnica frământare şi neodihnă pastorală ca «să-l aduc pe Hristos în orice chip la cunoştinţă» (Filipeni 1, 18). Tot ce trebue unui păstor, toate armele ce trebuesc unui bun ostaş a lui Hristos le găsesc în Biblie şi mi-le dă Biblia.
Acum dupăce am cunoscut Biblia, simţesc că ea este, ea face parte din fiinţa mea, ea este o parte întregitoare a vieţii mele.
Acum nu o mai cetesc ca să o cunosc, ci o cetesc pentrucă o simţesc ca pe o lipsă, ca pe o cerinţă su fletească. O simţesc ca pe o «sete» (Amos 8, 11) care mă mână ca pe cerb (ps. 41) să mă adăp la izvoarele apelor cuvintelor ei. O simţesc ca pe o «foame» care mă mână să caut cuvintele ei şi să «mă hrănesc cu ele» (I Timoteiu 4, 6).
Biblia este raportul, este legătura mea zilnică eu Mântuitorul. De câteori o deschid şi cetesc în ea par’că simţesc un ceva ce trece din ea în mine şi îmi înfioară toată fiinţa: Duhul Domnului.
De câteori cetesc în ea par’că simţesc cum sârma vieţii mele ia contact de electricitate sufletească cu ma rele izvor divin şi casa sufletului meu se umple de lu mină, de putere, de bucurie şi tărie sufletească.
Simţesc această legătură ca şi Anteu din mitologie, care de câteori atingea pământul se ridică primenit şi înviorat în puterile sale.
De câte ori şi eu o fiinţăjnică şi slabă mă simţesc obosit şi istovit, de câteori par’că cad doborât sub greutatea ostenelelor şi frământărilor pastorale sau de câteori vieaţa cu toate loviturile, mizeriile şi amăgirile ei vrea să mă sugrume la pământ — Biblia, cuvintele ei, cuvintele Domnului mă ridică — ca pe un Anteu pământul — şi îmi redau mereu puterea, însufleţirea şi avântul. Acest raport, această legătură este tăria mea, este valoarea mea, este vieaţa mea.
Am înaintea mea cartea sfântă: Biblia. Tot ce sunt şi tot ce am este al ei.
Luaţi-mi această Biblie şi mi-aţi luat totul, mi-aţi luat toate «calităţile» mele.
Luaţi-mi tot şi îmi lăsaţi Biblia — n’am perdut nimic.
Opriţi-mă că să nu cetesc în ea câteva zile numai şi mi-aţi dat cea mai grea pedeapsă şi tortură sufletească.
O comoară am,aflat în Biblie o comoară sfântă; pentru aflarea şi câştigarea ei deplină trăesc.
Nu ascund această comoară şi frică nu port pentru perderea ei: nimenea şi nimica nu o poate luă sau fură dela mine.
Când moartea va veni să-mi închidă pleoapele oste nite şi să sufle odihna de veci peste ostenelele şi fră mântările mele — mişcarea mea cea din urmă va fi aceea care va strânge Biblia la peptul meu. Cu ea voi trece în cealaltă lume căci cu ea şi pentru ea am trăit în aceasta de aici.
Iată cum am cunoscut eu Biblia şi ce foloase am avut şi am din cunoaşterea ei.
1 Acum situaţia s’a ameliorat. La congres li-s’a distribuit preoţilor Biblia edată de sf. Sinod cu litere latine şi tot această Biblie o văd folosindu-se şi în seminar.
Pr. I. Trifa.
Anul XI / August—Noemvrie 1921 / Nr. 8—11.
REVISTA TEOLOGICA
