14 – Toatã ființa noastrã trebuie sã se cutremure când stãm în fața Domnului, cãci atunci stãm în fața Aceluia care cunoaște toate tainele noastre, toate pãcatele noastre, toate dorințele noastre, toate nevoile noastre, tot viitorul nostru.
Înaintea Lui, inima noastrã sã fie sincerã în tot ce are și în tot ce mãrturisește.
Ochii noștri sã fie plecați cu respectuoasã smerenie, urechile noastre sã fie atente cu teamã ascultãtoare, gura noastrã sã fie cumpãtatã în vorbe și tãcere iar gândurile stãpânite numai de curãție și evlavie.
15 – Nu rupeți legãtura scumpã a dragostei dintre voi așa de ușor cu bãnuieli și cu șoapte care de cele mai multe ori, nu sunt adevãrate ci sunt doar scorniri drãcești de la cei rãi.
Cãci niciodatã nu se mai poate reface între voi cum a fost iubirea, dacã o rupeți.
Chiar și dacã se mai leagã iarãși, tot se va cunoaște cã a fost ruptã odatã.
Și vai de acela din vina cãruia se rupe.
16 – Nu vorbiți niciodatã mai ales lucruri pe care nu le cunoașteți bine.
Acestea cu atât mai mult atunci când e vorba de mai marii voștri, pentru cã ușor te poate înșela și ochiul și urechea ta.
Bãnuind și șoptind despre învãțãtorul tãu, te poți face vinovat de un pãcat foarte greu.
Și poți fi aspru pedepsit (Numeri 12, 1-15; 1 Tim. 5, 19).
Cãci este scris: pe mai marele poporului tãu sã nu-l clevetești (Fap. Ap. 23, 5).
17 – Chiar dacã fiecare Îl aflãm pe Hristos în chip deosebit, chiar dacã pe fiecare dintre noi Iisus ne gãsește în alt loc, și ne cheamã într-un fel, – urmãrile aflãrii Lui, dovadã cã L-am aflat și întâlnit, cã L-am cunoscut pe Domnul, se aratã la fiecare în același fel!
Adicã fiecare îi predã Domnului îndatã totul.
Și fiecare lasã totul și pleacã la mãrturisirea și vestirea Lui.
Și fiecare uitã și frica și rușinea, alergând în cãutarea și aducerea altora la Hristos!
18 – Dar ai fãcut tu oare pe cineva sã vinã la Hristos?
– Ai putut tu face pe cineva din cetatea ta sã iasã afarã la El?
Dacã da, atunci ferice de tine! Înseamnã cã mãrturisirea ta a fost curatã și binecuvântatã de Dumnezeu fiindcã a fost fãcutã bine.
Fã și mai departe la fel – și vei fi binecuvântat!
19 – Dacã nu s-a luat nimeni dupã cuvântul tãu și mãrturisirea ta ca sã meargã pânã la Iisus, – atunci vezi cã trebuie sã fie ceva nepotrivit în mãrturisirea ta sau în viața ta! Sau în amândouã.
Vezi unde este vina!
Cãci ori glasul tãu nu are convingerea și puterea mãrturiei, ori se vede în viața și purtãrile tale dovada cã tu nu L-ai întâlnit și cunoscut pe Hristos.
Ori și una și alta.
20 – Dar cei care s-au luat dupã tine, unde au ajuns?
Unde ai îndrumat și la cine au ajuns cei ce vin dupã tine?
Nu cumva în loc sã-i duci la Hristos i-ai dus la pãcat?
Nu cumva i-ai dus la credințe greșite, la învãțãturi strãine, la urã, la neînțelegeri, la adunãri strãine, – și nu la Hristos? (1 Tim. 6, 3-5).
Traian Dorz, din „Lumina Iubitului Fiu”