12 februarie 1938
Pasăre măiastră, care ne-ai cântat
şi la umbra Crucii ne-ai îngenuncheat,
ai zburat spre ceruri, ne-ai lăsat orfani,
singuri în prigoane şi între duşmani.
Multă ni-e durerea, fără de hotar
grea e suspinarea plânsului amar
mare-i încercarea care ne-a lovit,
pasăre măiastră, părinte iubit.
Lângă căpătâiul tău, îndureraţi,
fiii tăi cu lacrimi plâng nemângâiaţi,
fiii tăi pe care i-ai născut de Sus
pentru-mpărăţia Bunului Iisus.
Pasăre măiastră, care ai căzut
pentru mântuirea neamului pierdut,
jertfa ta adâncă, chinul tău ascuns,
nu le poate nimeni preţui-ndeajuns.
Ţi-ai sfârşit lucrarea şi te-ai ridicat
la Cerescul nostru, Dulce Împărat,
noi aici în lume plângem cu amar
şi urcăm întregul Domnului Calvar.
Pasăre măiastră, noi solia ta
niciodată-n lume nu o vom uita,
prin oricâte lupte, vom nălţa mereu
pentru tine rugă către Dumnezeu.
Pasăre măiastră, zboară tot mai sus,
pân-acolo-n Faţa Domnului Iisus,
spune-I tot ce sufăr copilaşii Săi,
alungaţi de lume şi de oameni răi.
Spune-i că, oricâte piedici ni s-au pus,
am urcat Calvarul Lui mereu în sus,
spune-I lupta noastră, spune-I ce-ndurăm
pentru că pe Domnul vrem să ascultăm.
Pasăre măiastră, spune-n Faţa Sa
lacrimile noastre, suferinţa grea,
spune hotărârea că pe lume nu-i
moarte să ne-ntoarcă de pe drumul Lui.
Şi să-nalţi spre Domnul rugăciunea ta,
pururi să ne poarte doar pe calea Sa;
după El să mergem până la sfârşit,
credincioşi ca Tine, părinte iubit.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Luptătoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
