Ostaşi ai Domnului Iisus, ce Crucea Lui, pe steag v-aţi pus, să ştiţi că-n lumea asta voi purtaţi un lung şi greu război,.

12 februarie 1938 Neuitat Părinte Iosif, astăzi te-ai ’nălţat spre slavă, a căzut sub greul crucii biata-ţi inimă firavă şi te-ai stins ca.

– după II Corinteni 13, 5 – Cu ce-ai ieşit din flăcări mai bun decât erai,când ai intrat în marea şi ultima-ncercare,sfârşind cu.

În colţul cel mai singur căzut lângă altarcu inima zdrobită mă rog sfios şi rar:Ascultă Doamne glasul umilului Tău sclav,acela ce-l iubeşti Tu.

Făclie-arzând strălucitor în miezul nopţii grele, chemând trăirea tuturor spre drum ferit de rele,       Aşa eşti tu, Lucrarea Sa,  .

Unde-ţi este unitatea, dacă eşti ostaş, cum spui, care-ţi este misiunea, cui asculţi şi te supui? Unde-i steagul tău şi locul, care-i haina.

– după II  Corinteni 4, 16 – Conştiinţa misiunii pentru care te-ai născut,misiunea ta şi-a Cauzei care-ţi este Steag şi Scut,misiunea pentru care.

Eu, Doamne, nu ştiu dacă şi-alte cărări mai duc la cer vreodată, dar ştiu pe-aceea ce de veacuri e Calea Ta adevărată. Eu.

Tinerime rătăcită,prinsă-n lanţul celui rău,Oastea Domnului te cheamăsă te-ntorci la Dumnezeu. Rupeţi lanţul ce vă leagă,pe satana-l biruiţi,pentru slava viitoare,lui Hristos ostaşi să-i.

Păziţi credinţa ce-aţi primitîntâi pe totdeauna,căci Dumnezeu v-a dăruitaceasta, numai una. Păstraţi întocmai şi trăiţiînvăţătura dată,căci doar aşa vă mântuiţi– de-o ţineţi neschimbată!.