Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Petru s-a întristat

Petru s-a întristat

Petru s-a întristat

A treia oară, i-a zis Iisus: «Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?» Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: «Mă iubeşti?» Şi I-a răspuns: «Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc». Iisus i-a zis: «Paşte oile Mele!».“ (Ioan 21, 17)

S-a mai spus că, în lucrarea Domnului, sufletele sunt mereu în cele trei stări: începători, crescuţi şi înaintaţi. Ucenici, lucrători şi meşteri. Copii, maturi şi bătrâni. Un adevărat îndrumător duhovnicesc trebuie să fi trecut prin fiecare din aceste trei stări, să le cunoască şi să le înţeleagă aşa cum un păstor adevărat îşi cunoaşte turma sa, cu vârsta şi puterea fiecărei oi în parte. El cunoaşte nu numai folosul pe care îl capătă de la fiecare miel sau oaie, ci mai ales datoria pe care o are el faţă de fiecare, după trebuinţele sale. De aceea lucrarea de păstorire va trebui neapărat să cuprindă preocupări deosebite pentru fiecare categorie de suflete. Dând hrană pentru oi, nu trebuie uitate niciodată oiţele ori mieluşeii. Lucrând pentru fraţi, nu trebuie să uităm surorile ori copiii. Ocupându-ne de cei înaintaţi, nu trebuie să-i uităm pe cei mijlocii ori pe cei începători. Vorbind pentru ascultătorii cunoscători, să nu-i uităm niciodată pe ascultătorii cei mai puţin pregătiţi sau, mai ales, pe cei neştiutori.

 Slujind celor ce au venit la ceasul dintâi, să nu-i uităm nici pe cei veniţi la un ceas mai târziu – şi mai ales pe cei veniţi în ceasul cel mai din urmă. Mântuitorul aşa a făcut. Biblia aşa face şi aşa suntem datori să facem şi noi.

Scopul Bunului Dumnezeu este ca nimeni să nu piară, ci toţi să fie mântuiţi (In. 3, 16). Scopul Domnului Iisus este ca nimic să nu se piardă (In. 6, 12). Scopul Duhului Sfânt este ca hrana să fie îndestulătoare şi potrivită pentru fiecare, pentru ca nimeni să nu se întoarcă de la păşunea Evangheliei flămând. Sau de la izvoarele Cuvântului Sfânt însetat (Isaia 55, 1).

Scumpi vestitori ai Evangheliei! Să ştiţi că oriunde mărturisiţi voi Cuvântul Sfânt sunt aceste trei feluri de ascultători. Nu uitaţi aceasta niciodată. Şi aveţi grijă neîncetat să vă ţineţi în totul de porunca Domnului Iisus, Marele Păstor al oilor. Luaţi aminte la sfatul înţelept al Sfântului Apostol Petru, care a înţeles atât de bine gândul Celui care îi poruncea: „Dacă Mă iubeşti, paşte mieluşeii, oiţele şi oile Mele!“

Luaţi seama de fiecare dată la cele scrise de el în I Petru 5, 1-4: Sfătuiesc pe cei ce sunt îndrumători dintre voi, eu, care sunt un păstor ca şi ei, un martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei care va fi descoperită: să păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu. Nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. Nu ca şi cum aţi fi nişte stăpâni peste cei care v-au căzut la împărţeală, ci făcându-vă pilde turmei. Şi când se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care nu se poate vesteji, a slavei.

Şi nu uitaţi nici rugăciunea sfântului Pavel care scrie: …Domnul nostru Iisus, Marele Păstor al oilor, să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui şi să lucreze în noi ceea ce Îi este plăcut (Evr. 13, 20-21).

Întocmiţi-vă vorbirea în aşa fel, ca s-o înţeleagă toţi şi să se hrănească toţi. Împărţiţi-vă timpul, să vă ocupaţi de toţi. Faceţi-vă lucrarea în aşa fel, ca să-i cuprindeţi pe toţi. De fiecare dată să se aleagă fiecare cu o hrană. Nimeni să nu plece flămând.

Nu te întrista niciodată când ţi se repetă o datorie pe care o ai, chiar dacă o ştiai bine de mai înainte. Marile îndatoriri, avem nevoie să ni se tot repete mereu, pentru că totdeauna obişnuinţa cu ele ne pune în primejdie de a le nesocoti sau de a le scădea însemnătatea. Înaintea oricărui lucru pe care eşti pus să-l faci pentru Hristos, întreabă-te repetat: Îl iubesc eu cu adevărat pe Iisus? Mă îndeamnă oare pe mine în acest lucru cu adevărat numai iubirea lui Iisus sau altceva? Fac eu aceasta oare pentru o adevărată dragoste a lui Hristos sau o fac pentru altceva? Iar dacă tu însuţi nu-ţi pui niciodată această întrebare, nu te întrista când ţi-o pun alţii! Pentru că de fiecare dată este nevoie de iubire. Fără ea, nici un cuvânt nu va sătura. Nici un dar nu va încălzi. Nici un îndemn nu va aduce rod.

A paşte turma Domnului nu înseamnă numai a ţine predici pline de conţinut duhovnicesc, potrivite fiecărei ca­tegorii de ascultători, pentru ca să se întoarcă de la masa şi casa Domnului îndestulat fiecare din cei care au venit să asculte de la voi Evanghelia vieţii şi mântuirii.

Nu înseamnă numai să se dea pildă turmei în vorbire, în blândeţe, în înfrânare, în răbdare, în dragoste. Nu înseamnă numai a face totul ca întreagă turma să crească, să se înfrumuseţeze şi să sporească. Ci a păstori turma Domnului mai înseamnă şi apărarea acestei turme de toate primejdiile care o pândesc. Căci în zadar o înmulţeşti dacă, atunci când vine lupul, când vine rătăcirea, când vine boala, nu-ţi pasă de ea şi o laşi în voia sorţii (In. 10, 12-13). Aşa face numai un năimit, numai un căutător de câştig mârşav, numai un tiran nepăsător de turma încredinţată lui.

Unui astfel de păstor, ce altă plată să i se dea în ziua Judecăţii decât a ispravnicului găsit necredincios în locul şi lucrul încredinţat lui? (Mt. 24, 49-51).

Fraţii mei, noi să nu fim aşa. Ci dacă harul Domnului nostru Iisus Hristos S-a îndurat de noi şi dacă am fost socotiţi vrednici de o însărcinare sfântă, nu numai să fim nişte uniţi colaboratori cu Dumnezeu în lucrarea Evangheliei, dar să fim şi nişte curajoşi şi treji apărători ai Adevărului şi ai sufletelor pe care El le-a câştigat şi le-a sfinţit cu Scump Sângele Său. Să-i apărăm de vulpi şi de lupi, de lei şi de urşi, căci acest fel de fiare mereu vor da târcoale şi uneori se vor vârî, sărind peste gard, în turma Domnului, între oile Lui date în grija noastră.

Slavă veşnică Ţie, Iisuse Doamne, Răscumpărătorul turmei veşnice şi Moştenitorul veşnic al acestei avuţii pentru care Tatăl Ceresc a dat un preţ atât de mare, pentru care Tu ai suferit atât de mult! Te rugăm să duci până la sfârşit ceea ce ai început pentru noi şi în Lucrarea Ta. Te rugăm, ai toată grija ca lucrarea Evangheliei Tale să sporească în mâinile Tale, adică prin lucrătorii Tăi.

Mai presus de toate, Te rugăm, dă acestor mâini prin care lucrezi Tu o atât de strânsă unitate, încât nimeni şi nimic să nu-i poată despărţi. Atunci împreună-lucrarea lor cu Tine va grăbi şi va sfârşi totul în chip fericit şi binecuvântat. Amin.

Traian Dorz, din “Hristos – slava noastră”

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!