Meditaţii

PILDA CU DRAHMA CEA PIERDUTĂ

Şi se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii, ca să-L asculte.

Şi fariseii şi cărturarii cârteau, zicând: Acesta primeşte la Sine pe păcătoşi şi mănâncă cu ei.

Şi a zis către ei pilda aceasta, spunând:

…Care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drah­mă, nu aprinde lumina şi nu mătură casa şi nu caută cu grijă până ce o găseşte?

Şi, găsind-o, cheamă prietenele şi vecinele sale, spu­nându-le: Bucuraţi-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem.

Zic vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos ce se pocăieşte (Luca 15, 1-3 şi  8-11).

 Pilda cu drahma cea pierdută închipuie şi ea mân­tuirea păcătoşilor; închipuie dragostea şi iubirea ce o are Dumnezeu faţă de noi, oamenii, şi faţă de mân­tuirea sufle­tului nostru (banii greceşti se numesc drahme; drahma este deci un ban, un leu).

Drahma zăcea pierdută prin gunoiul din casă. O aco­perise de mult gunoiul, întunericul şi rugina. Ea nu mai putea face nimic pentru aflarea ei. Ea zăcea ca pierdută pentru totdeauna. Această drahmă pierdută îi închipuie pe cei mai păcătoşi oameni, pe cei care zac îngropaţi în patimi, acoperiţi de întuneric sufletesc şi roşi de rugina păcatelor. Aceştia sunt oamenii cei biruiţi de patimi… Aceştia sunt cei ticăloşiţi de tot… Aceştia sunt cei pentru care se pare că nu mai este nici o mântuire.

Şi iată, Domnul le vesteşte şi acestora o bucurie mare. El a venit în lume anume pentru ei… El îi caută anume pe ei… El a murit anume pentru ei şi pentru mântuirea lor.

Dragă cititorule şi scumpă cititoare! Poate că şi tu, poate că şi eu, suntem în chipul drahmei din evanghelie; zăceam căzuţi în murdăria patimilor şi în întunericul păca­telor. Ne-a acoperit păcatul şi ne roade rugina. Vai de noi! Suntem ca şi pierduţi. Dar oricât de căzut şi de ticăloşit vei fi tu, dragă cititorule, află că Domnul te caută tocmai pe tine, căci El a venit anume pentru cei păcătoşi. El a venit anume să te scoată şi pe tine din întuneric la lumină şi din moarte la viaţă. Tu nu poţi face nimic pentru mântuirea ta.  Păcatul şi patimile ţi-au ologit sufletul cu totul şi te-au doborât la pământ. Tot ce se cere de la tine şi tot ce poţi face, aceasta este: să doreşti mântuirea şi să-L primeşti pe Cel ce a venit anume pentru scăparea şi mântuirea ta.

Dragă suflete căzut în păcate! Eu îţi aduc o veste scumpă şi dulce: „Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3, 16). Tu eşti, dragă suflete, acela pe care Dumnezeu l-a iubit atât de mult şi pentru care L-a trimis pe însuşi Fiul Său să-l izbă­vească. Primeşte, dragă suflete, acest nepreţuit dar ce­resc. Nu respinge mântuirea sufletului tău! Primeş­te‑L pe Iisus Mântuitorul, ca să primeşti îndată iertare, viaţă şi pace.

O, cât de bun şi îndurat este Dumnezeu Tatăl şi Dum­nezeu Fiul! Nu pentru păcate îşi pierd oamenii sufletul, ci pentru că nu primesc dragostea lui Dumnezeu, nu-L primesc pe Cel ce a venit anume să şteargă păcatele noastre: pe Iisus Mântuitorul.

Nu pentru păcate îşi pierd oamenii sufletul, ci pentru că nu simt păcatul, nu se înfioară de el, nu umblă să scape de el. Nu ştiu oamenii preţui îndeajuns sufletul lor şi darurile lor cele sufleteşti. Pilda cu drahma ne arară şi ea preţul unui suflet de om. Se bucură şi îngerii cerului pentru un suflet de om care se mântuieşte. Un suflet de om este mai scump decât lumea întreagă cu toate bogăţiile ei.

Dragă cititorule! Drahma din pilda evangheliei închi­puie şi darurile cele sufleteşti, închipuie talantul ce ţi l-a dat Dumnezeu să-l păstrezi şi dobândă de fapte bune să faci cu el (Luca 19). Ia seama! Poate şi tu ţi-ai pierdut această drahmă. Când trăieşti în păcate şi în fărădelegi, casa sufle­tului tău e plină de gunoaie şi darurile tale cele sufle­teşti stau căzute ca nişte bani pierduţi. Din această stare numai o singură cale de scăpare este: să primeşti lumina lui Hristos, să laşi lumina lui Hristos să facă lumină în viaţa ta şi în sufletul tău.

Din toate puterile sufletului tău să strigi: Luminează Tu, Doamne, casa sufletului meu. În lumina Evangheliei vei vedea în ce stare grozavă ai trăit. Primeşte, dragă suflete, primeşte îndată lumina vieţii, primeşte-L îndată pe Iisus Mântuitorul şi atunci vei afla şi tu drahma cea pierdută a sufletului tău şi, ca femeia din pilda Evan­gheliei, vei striga şi tu plin de bucurie: Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am aflat sufletul… M-a aflat Domnul… Am aflat mântu­irea sufletului meu…

Rugăciune

Iisuse, bunule Doamne! Eu sunt drahma cea pierdută, din evanghelie. Ah, în ce stare grozava şi nenorocită am ajuns! M-a acoperit întunericul păcatelor şi gunoiul fărăde­legilor. M-au biruit patimile şi zac doborât la pământ. N-am nici o putere, nu pot face nimic. Ca şi drahma, zac şi eu aco­perit de întuneric şi ros de rugină. Chipul Împăratului-Dum­nezeu s-a şters cu totul de pe drahma sufletului meu. Am risipit darurile sufleteşti pe care mi le-a dat Tatăl Ceresc. Totul am pierdut, totul am risipit.

Vai mie, păcătosul! Cine mă va izbăvi din această pierzare?… Cine mă va scăpa din întunericul în care zac şi mă va scoate iarăşi la lumină? Fie-Ţi milă de mine, Iisuse Doamne, căci numai Tu poţi face acest lucru. Caută-mă şi mă află şi pe mine, cel pierdut în fărădelegi. Ridică-mă, bunule Doamne, din ticăloşia în care zac şi mă curăţă de urâciunea fărădelegilor. Curăţă, Doamne, drahma sufle­tului meu cu scump sângele Tău şi îi dă iarăşi strălucirea pe care a avut-o mai înainte de la Tatăl Ceresc.

Iisuse, Mântuitorul meu cel scump! Află-mă şi pe mine, păcătosul! Ridică-mă din pierzare şi mă mântuieşte.

Preot Iosif Trifa, din ”Din pildele Mântuitorului”
– Ed. a 5-a. – Sibiu: Oastea Domnului, 2000

1 Comment

Lasă un răspuns