Home Pilde şi întâmplări despre răutăţile ce le face alcoolul (VI)

Pilde şi întâmplări despre răutăţile ce le face alcoolul (VI)

Pilde şi întâmplări despre răutăţile ce le face alcoolul (VI)

Ce caută alcoolul în Tainele şi slujbele noastre bisericeşti?

Oastea Domnului alungă alcoolul şi datinile cele păgâneşti de la botezuri, ospeţe, îngropăciuni

 

Sfinte sunt Tainele Bisericii noastre, frumoase sunt slujbele noastre bisericeşti, frumoase sunt datinile noastre bisericeşti, dar diavolul a alergat şi aici să le strice cu alcoolul.

Să mai spunem răului pe nume, cred că e de prisos. Se poate vedea în toate părţile.

Spre pildă, la moartea şi îngropăciunea oamenilor e prilejul  cel mai potrivit de a trezi în suflete, gândul veşniciei şi al mântuirii sufleteşti. Dar diavolul a avut grijă ca să înăbuşe acest gând. Căci pe la priveghiuri ce se întâmplă? Cele mai urâte lucruri. În cele două nopţi de priveghere, se bea, se citeşte în „biblia“ diavolului cea cu 32 de foi (cărţile de joc), se tămâiază cu tămâia diavolului (tutun), se fac tot felul de glume şi lucruri păgâneşti. Şi însăşi îngropăciunea e plină de alcool. Decât eram preot la ţară, ştiu cazul unei îngropăciuni, într-o filie de munte, unde paracliserul (crâsnicul), s-a îmbătat aşa de rău încât a trebuit legat deasupra mortului pe car, altcum n-a fost chip să fie adus în sat.

Ostaşii Domnului fac priveghiuri şi îngropăciuni fără alcool şi fără datini păgâneşti. La privegherea ostaşilor adormiţi în Domnul – şi altor fraţi creştini pe unde sunt chemaţi – ostaşii Domnului se roagă, citesc din Biblie şi alte cărţi religioase; cântă cântări duhovniceşti şi petrec în adevărată priveghere.

Aşişderea la botezul copiilor, ostaşii Domnului însoţesc slujba preotului cu cântările lor şi cu petrecerea lor cea duhovnicească.

Şi mai grozave lucruri se petrec apoi la ospeţe. Nu odată, chiar în Sfânta Biserică, la taina Sfintei Cununii, nuntaşii se prezintă morţi de beţi… iar încolo beţii, bătăi, ba chiar şi omoruri.

Atât de mult s-a înrădăcinat acest rău, încât îşi închipuie oamenii de multe ori că nu se pot face slujbe bisericeşti fără alcool. De când eram preot la ţară, îmi aduc aminte de un credincios ce îmi spunea că ar face sfeştanie în casă, dar nare… rachie… e silit să amâie sfeştania până când va da Dumnezeu rod de prune şi rachie, să facă el atunci o sfeştanie „de cea mare “.

Ostaşii Domnului arată prin pilda lor, că slujbele bisericeşti şi datinile noastre bisericeşti n-au lipsă de alcool. Ostaşii Domnului alungă alcoolul şi datinile cele rele de la botezuri , ospeţe, îngropăciuni, etc.

 

Ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur

despre datinile şi obiceiurile cele rele de la munţi, ospeţe etc.

 

Mulţi îşi închipuie că lupta Oastei Domnului e ceva nou, şi mulţi ne mustră spunând că suntem contra datinilor şi obiceiurilor. Spre pildă, ostaşii Domnului fac nunţi fără jocuri şi beţii, şi lumea strigă după noi că strigăm obiceiurile. Să-l ascultăm pe Sfântul Ioan Gură de Aur, ce ne spune despre acest lucru.

Cinstită este nunta – zice Sfântul Ioan Gură de Aur – însă la săvârşirea nunţilor se petrec atâtea fapte urâte, încât rămâi uimit văzându-le şi auzindu-le. Veţi vedea la nunţi fluiere şi cântece (de lăutari) amestecate cu cuvinte murdare şi, cu un cuvânt, tot felul de lucruri urâte, introduse de diavolul… Să nu-mi spui că aşa este obiceiul, căci dacă obiceiul este rău, trebuie părăsit, iar dacă este bun, facă-se pururea.

Deci să nu necinstim nunta cu pompe diavoleşti. Ci ceia ce au făcut cei din Cana Galileii, să facă şi cei ce i-au acum muieri; să aibă adică pe Hristos în mijlocul lor.

Şi cum este cu putinţă această să se facă? Dacă pe diavolul îl vei goni, dacă cântecele cele curveşti, dacă versurile cele înverşunătoare şi jocurile cele de ocară şi pompa diavolească şi turburarea, şi râsul cel desfrânat şi celelalte necuviinţe le vei scoate afară, atunci Hristos cu adevărat va veni înăuntru împreună cu Maica Sa şi fraţii Lui ( Ioan 2, 2). Ştiu că îngreuitor mă voi părea unora şi însărcinător, acestea sfătuind şi obicei vechi tăind. Însă nimic de acestea eu nu grijesc. Că nu îmi trebuieşte darul cel de la voi, ci folosul vostru caut. Să nu îmi zică mie cineva că aşa este obiceiul. Unde se îndrăzneşte şi se face păcatul, de obicei nu pomeni. Ci de sunt rele cele ce se fac măcar obicei vechi de nu va fi,strică-l pe el; iar de nu sunt rele, măcar obicei de nu va fi, bagă-l şi îl sădeşte pe el. Dar acest fel de lucruri necuvioase, nu au fost obicei vechi, ci scornirea oare cărora, sunt cele ce se fac.

Dar nimeni în sat – vei zice tu – nu a făcut aşa!

Dacă nu a făcut nimeni, începe tu, sileşte-te şi te fă începător al acestui bun obicei, ca şi cei de pe urmă să ia pildă. Şi de va râvni cineva şi va urma acest obicei,  către cei ce vor întreba, vor avea a răspunde strănepoţii şi cei din strănepoţi cum că cutare a adus această bună lege.

 

 

Ce spun canoanele?

 

Sinodul al 7-lea Ecumenic, canonul 61, cateriseşte pe preoţii care „joacă la nunţi, sau privesc la jocuri şi glume“, iar „de se vor duce la nuntă pentru a binecuvânta masa, îndată ce vor intra lăutarii, să se scoale preoţii de la masa nunţii şi să plece de acolo“. Tot pentru acelaşi lucru, canonul afuriseşte şi pe mireni.

Canonul 42 şi 43 (din canoanele Sfinţilor Apostoli), cateriseşte pe preoţii care joacă în zari (sau la cărţi) ori se dedau la beţie. Tot pentru acelaşi lucru, „ipodiaconul, citeţul ori cântăreţul, asemenea şi laicul, să se afurisească“.

Canonul 54 afuriseşte pe orice cleric care ar fi prins – numai – mâncând în cârciumă, afară numai dacă în călătorie ar trage la ospătărie (nu cârciumă).

Aceasta, fiindcă preotul trebuie să fie pentru laici pildă de viaţă cinstită şi întru toate fără prihană, ca nu cumva printr-ânşii să se hulească numele lui Dumnezeu.

 

 

Fântâna vieţii (Biblia)

 

„Toţi cei însetaţi, veniţi şi beţi“, ne strigă mereu bunul Dumnezeu (Isaia 55). Biblia încă este o fântână minunată, cu o apă minunată, cu apa vieţii. Cât de puţini sunt însă cei ce însetează şi se adapă din apa aceasta.

 

 

Fântâna morţii (alcoolul)

 

…Cât de mulţi sunt însă cei ce se adapă din fântâna cealaltă, din fântâna băuturilor şi cârciumilor. La fântâna diavolului dă năvală toată lumea pentru ca să bea apa morţii. Iar cei ce aleargă la apa asta şi o beau sunt cu toţii creştini botezaţi cu apă şi Duh Sfânt.

 

 

Alcoolul şi sănătatea

Alcoolul este şi cel mai mare duşman al sănătăţii trupeşti

 

Alcoolul  este un beteşug rău, o boală grea nu numai pentru suflet, pentru sănătatea cea sufletească, ci şi pentru cea trupească a omului. Precum alcoolul este un izvor de rele pentru suflet, tot aşa pentru viaţa trupească a omului este un izvor de beteşuguri, de ticăloşie trupească. Alcoolul e cu adevărat vrăjmaşul cel mare de care zicea Mântuitorul că „omoară şi trupul şi sufletul omului “.

Cea mai grea lovitură o primeşte cu alcoolul, inima. Se spune că băutura veseleşte inima omului. Da, însă ce se întâmplă cu acest prilej? Ascultaţi ce spune un medic vestit din America. Alcoolul sileşte inima omului să bată mai mult decât sunt bătăile ei regulate. S-a constatat că o sticlă de bere provoacă 4000 de bătăi de inimă mai multe la zi. Un sfert de litru de rachiu provoacă 50.000 (cincizeci mii) de bătăi de inimă mai multe pe zi, decât e bătaia inimii. Prin aceste bătăi silite, muşchii inimii slăbesc. Alcoolul este pentru inimă tocmai ceea ce este biciul pentru calul cel istovit. Îl loveşti cu biciul şi se aspreşte o clipă, dar pe urmă se opreşte şi mai istovit. Aşa loveşte şi alcoolul inima omului.

În chipul de la pag. 120 se vede inima omului beţiv mai mare decât a celui sănătos. Asta vine de acolo că inima beţivului se lărgeşte, trebuind să prelucre băutura cea multă. Inima beţivului capătă o grăsime de putregai (aşa cum e şi faţa lui), se puhăveşte, se lăbărţează, muşchii i se tocesc, corzile i se descoardă, ( de aceea beţivul este un discordat), vinele şi arterele se întind şi îşi pierd frăgezimea. O astfel de inimă se cheamă în lumea medicală „inimă de bou“ (parcă  mai potrivit ar fi „inimă de porc“). E o inimă ce şi-a pierdut puterea, e o inimă bolnavă.

Iată, iubite cetitorule, ce face beţia cu vasul cel mai ales ce-l are omul înăuntrul său. Inima ar trebui să fie lăcaşul Duhului sfânt şi iată băutura cum a strigat-o şi a făcut ea o „inimă de bou“, adică de dobitoc.

Dar, alături de inimă, tot atât de mult suferă pe urma băuturilor şi beţiilor şi alte organe, stricând sănătatea trupească a omului. Priviţi spre pildă, chipul din pag. 121 şi vedeţi ce face beţia cu rinichii omului. Rinichii sunt de cea mai mare însemnătate pentru viaţa şi sănătatea omului, căci ei aleg şi strecură sucurile ce au ieşit din băuturile şi mâncările ce le mâncăm şi bem. Rinichii aleg pe cele bune iar pe cele rele şi de prisos le dau afară.

Însă ce se întâmplă la cel băutor?  Rinichii nu mai pot birui cu atâta otravă şi materie rea ce o dă alcoolul spre strecurare şi se ofilesc ca o floare ce se usucă înainte de vreme. Rinichii beţivilor se zbârcesc, scad şi îşi pierd puterea de lucrare. Asta-i şi pricina că unii beţivi capătă un fel de grăsime din care nu s-a strecurat otrava alcoolului ci a rămas acolo în ea. De aici şi gusturile ciudate ale beţivilor de a nu simţi foamea când beau, a pofti acreli etc. Iată ce face băutura şi cu sănătatea omului!

Şi mai mare este prăpădul ce-l face alcoolul cu stomacul (rânza) omului. Stomacul omului sănătos are aşa numitul „suc gastric“ care asudă prin nişte mici găurele, din pereţii stomacului un fel de suc care ajută mistuirea ( măcinarea) mâncării.

La omul băut, pe pereţii stomacului se aşează un fel de var din băutură, care închide găurelele sucului gastric şi astfel împiedică mistuirea şi ruinează sănătatea.

Stomacul beţivului e plin de un fel de creţe şi pe faţa lui. Alcoolul ruinează „moara“ stomacului şi, stricând această moară, ruinează şi corpul.

 

 

O fioroasă constatare

 

Un profesor medic vestit cu numele de Pelman, de la Universitatea Bonn (din Germania) s-a apucat şi urmărit pe cale ştiinţifică şi medicală pe toţi urmaşii şi descendenţii unei femei beţive, Ada Surelis, moartă la vârsta de 60 de ani. Învăţatul a aflat că această femeie a avut 701 de urmaşi, copii, nepoţi şi strănepoţi.  Şi acum iată ce a aflat despre aceşti descendenţi: 100 erau copii nelegitimi (bitanci), 142 cerşetori, 156 cu epilepsie ( fras, nevoie), 64 bolnavi în spitale, 181 desfrânate şi 70 osândiţi pentru diferite crime.

Iată cum beţia se face un izvor de rele şi răutăţi şi otrava ei trece din sânge în sânge până la a 7-a şi a 8-a spiţă de oameni. Învăţatul arată că popoare şi neamuri întregi se pot pustii cu totul prin otrava alcoolului.

 

 

Iată-l pe „taica“ Alcoolul

cu cele două „fiice“ ale sale

 

Cele mai teribile boli îşi au născarea în băuturile îmbătătoare, în alcool.

Foarte potrivit e pus alături alcoolul în chipul unui „tată “ alor două „fete“: oftica şi bolile lumeşti.

Oftica e boala plămânilor: e o boală cumplită ce nu iartă. De regulă, această boală e a celor ce apucă cu băuturile; e a celor ce-şi macină sănătatea şi vlaga trupească prin cele birturi, e a celor ce în loc de pâine şi lapte, se hrănesc cu alcool.

O altă „fiică“ a alcoolului sunt boabele lumeşti. Pe la birturi şi pe la beţii se aprind poftele şi se fac desfrânările. Alcoolul aprinde poftele, această aprindere duce la desfrânare, iar aceasta la teribile boli lumeşti. Tineri cu faţa de trandafir îşi pierd într-o noapte sănătatea cea trupească şi îşi umplu oasele pe o viaţă întreagă cu cumplita boală lumească ce se cheamă sifilis (freanţ). Despre aceştia zice înţeleptul Solomon că „vor geme pe urmă când li se va istovi carnea şi trupul“ (Proverbe 5, 1-12).

Oftica şi bolile lumeşti se ţin deolaltă ca două surori şi fiice ale alcoolului. Ori unde bântuie alcoolismul, acolo veţi întâlni şi pe cele două fiice ale lui: oftica şi bolile lumeşti.

 

 

Şi cancerul

 

În timpul din urmă, medicii au aflat că alcoolul ajută foarte mult şi la aşa numita boală a cancerului. Cancerul încă este un prunc al alcoolului.

Cancerul este o rană, o bubă rea, ce greu se mai poate vindeca. Beţivii capătă rana aceasta în stomac şi după ce o irită mereu cu otrava băuturii – se prăpădesc cu zile.

va urma

Părintele Iosif Trifa, din  “Alcoolul duhul diavolului”

error

Author: Editor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *