Prin liníştea albă ca de nea-nsorită,
laudă pe Domnul, inimă smerită,
El dă curăţia care străluceşte,
ce prin frig şi flăcări rabdă şi răzbeşte.
Prin tăcerea neagră a singurătăţii,
laudă pe Domnul, fiu al Bunătăţii,
căci tot El e-Acela Care te veghează
şi prin orice noapte îţi trimite-o rază.
Prin lumina dulce a cărării bune
laudă pe Domnul – grai de rugăciune,
căci El umple lumea frumuseţii tale
blând, cu revărsarea bunătăţii Sale.
Prin suirea aspră a Golgotei Sfinte
laudă pe Domnul – lacrimă fierbinte,
căci nu este-n lume stare mai divină
decât când pe cruce sui pentru Lumină.
Vine-odată clipa mare ce te-nvaţă
lauda de Domnul prin a jertfei ceaţă;
şi-apoi drumul slavei cu ’nălţări preasfinte
larg ţi se deschide veşnic înainte.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
