Pr. Conf. Dr. Constantin NECULA
- Introducere
Dintre multele puncte de referinţă ale ieşirii din Ortodoxie a multora dintre candidaţii la neoprotestantism sau neopăgânism, atunci când se îndreaptă spre diverse sincretisme mediocre, se remarcă reproşul cu privire la lipsa de fundament revelat al propovăduirii. E clar că unii nu cred în Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos, iar alţii şi-au asumat-o drept o proprietate privată. Ba unii chiar ne vând drept spirituale unele izvoare ale unei gândiri a câte unui iluminat, cum că ar fi revelate divin. Aşa se impun nu doar Osho sau Dalai Lama, ci şi alţii, viruşi ai informaţiei duhovniceşti, care propun adevăruri secretoase, minciuni puse ca fundament marilor minciuni. Iar epoca post-industrială a elaborat teorii asupra comunicării şi convieţuirii la fel de aproape de erezie precum ereziile dintotdeauna, omul fiind măsura tuturor lucrurilor, dar omul mult lipsit de orizont spiritual, abrutizat şi robotizat. Comportamentul lor nu e nou. Tertulian, apologetul primelor veacuri, scria: „Cu Scripturile fură ei ochii şi cu îndrăzneala lor tulbură pe unii; iar în discuţii obosesc pe cei tari, amăgesc pe cei slabi şi pun în încurcătură pe cei de mijloc”[1].Citeşte în continuare »
