Psalmodia este o „harismă“ cu o însemnătate cu nimic mai redusă decât rugăciunea şi constituie partea integrant-fermă din viaţa monahilor. Dintru început „mica“ lor „pravilă“ de la începutul şi sfârşitul nopţii consta în câte doisprezece psalmi, fiecare urmat de câte o scurtă rugăciune. În timpul zilei, „meditaţia“ la versetele psalmilor, tăcută sau cu jumătate de glas, le însoţea munca manuală şi împiedica astfel „risipirea“ minţii din pricina lipsei de ocupaţie.
Pe lângă aceasta, ne învaţă experienţa, psalmodia are şi un efect îmblânzitor asupra patimilor în genere şi îndeosebi asupra irascibilităţii întărâtate. Avva Evagrie aminteşte adeseori aceasta: „Irascibilitatea aţâţată o linişteşte psalmodia, îndelungă-răbdarea şi mila. Cântecele demonice ne pun în mişcare pofta şi ne aruncă sufletul în închipuiri ruşinoase; dar psalmii, imnele şi cântările duhovniceşti cheamă inima spre aducerea-aminte a virtuţii, răcorind irascibilitatea noastră clocotitoare şi vestejind poftele“.
Învăţătura duhovnicească, prinsă în psalmi, îndeamnă mintea la virtute, în timp ce toate acele părţi ale Psaltirii care vorbesc despre „vrăjmaşi“ şi „vrăjmăşii“ de tot felul – şi acestea nu sunt puţine – îi îngăduie să-şi îndrepte irascibilitatea împotriva demonilor.
Chiar şi „psalmii de blestem“, astăzi atât de neiubiţi şi, adeseori pur şi simplu trecuţi cu vederea, au în înţelegerea primilor monahi o putere tămăduitoare. Fireşte, acest lucru este binecunoscut demonilor, care ne abat cu viclenie atenţia de la aceste texte, îndreptându-o spre altele. Năvala mâniei o îmblânzesc îndelungă-răbdarea şi psalmodia.
Ieromonah Gabriel Bunge, Mânia şi terapia ei, după avva Evagrie Ponticul Text preluat de fr. Ioan DAMIR – Mânăstirea Piatra Scrisă
