Mai întâi: mergi tu la bisericã, în lãcașul Domnului, ca sã-L privești acolo cât de frumos este El?
Mergi tu în Casa lui Dumnezeu la rugãciune, la ascultarea sfintei slujbe, la auzirea Sfântului Cuvânt al lui Hristos?
Mergi tu în lãcașul cel sfânt unde poți sã-L vezi și sã-L întâlnești pe Dumnezeu?
Iar dacã mergi în lãcașul Lui, cum mergi și în ce fel de stare ești cât stai acolo? Cum te duci, ca sã-L privești acolo pe Hristos?
Cum L-ai privit pânã astãzi de când te tot duci în Casa Domnului?
Privești tu oare pe Hristos cu credințã și cu evlavie, ca sã vezi puterea Lui?
Sau Îl privești cu nepãsare — și nu vezi nimic tot timpul cât stai acolo?
Te întorci tu de acolo tot așa de gol și de fãrã folos cum te-ai și dus
sau vii plin de Cuvântul și de Duhul Domnului?
Privești tu oare la Crucea Lui, la Jertfa Lui, la slujba și la altarul Lui, cu ușurãtate, cu obișnuințã, cu neascultare
sau, și mai rãu: cu râs, cu criticã, cu necredințã, batjocurã și rãcealã?
Te întorci tu de acolo mai rãu, mai pãcãtos, mai vinovat de cum te-ai dus
sau mai bun?
Privești tu cu cutremur la Hristos, cu lacrimi, cu pocãințã, cu smerenie, cu recunoștințã, ca sã te întorci fericit din fața Lui — sau cum privești?
Cum privești acolo la frații tãi,
la semenii tãi,
la mai-marii poporului tãu? (Fapte 23, 5; 2 Petru 2, 10-11; Iuda 8).
Știi toare tu cã, mergând acolo, ești dator sã le ierți toate pãcatele tuturora, sã te rogi pentru toți și sã-i privești pe toți mai presus ca pe tine însuți (Mat. 6, 14-15; Luca 6, 27-28; Rom. 12, 10; Filip. 2, 3). Numai așa vei avea un folos mântuitor în Casa Domnului!
Faci tu așa?
Cerceteazã-te adânc cum privești tu biserica Domnului Hristos:
ca un necredincios, care luptã s-o dãrâme și s-o profaneze;
ca un nepãsãtor, cãruia îi este totuna dacã este sau dacã n-ar fi;
ca un rãtãcit, care o urãște, o batjocorește și cautã s-o dãrâme și s-o dezbine
sau o privești ca un smerit și evlavios închinãtor al lui Dumnezeu,
care se duce în ea totdeauna cu un fior sufletesc
și se apropie totdeauna de ea cu frica lui Dumnezeu, cu credințã și cu dragoste?
Care, ori de câte ori poate, intrã în Casa Domnului cu credințã
și privește Fața Domnului cu bucurie și cu nesaț…
Îngenuncheazã și tu acum înaintea altarului cu evlavie și te roagã fierbinte pentru pacea lumii întregi,
pentru bunãstarea tuturor oamenilor,
pentru mântuirea vrãjmașilor tãi,
pentru fericirea celor dragi,
pentru toți, pentru toți semenii tãi,
pentru tot ce-ți poruncește Sfântul Cuvânt al Domnului
și sfântul cuget al tãu!
Dragã suflete, sã ne cercetãm pe noi înșine în ce stare ne gãsim fațã de aceste lucruri! (2 Cor. 13, 5).
Și în ce fel mergem — dacã mai mergem — în lãcașul Lui cel sfânt?
Ce privim acolo și cum privim?
Privim noi oare fețele și trupurile oamenilor
sau îmbrãcãmintea lor
sau pãcatele lor
sau slãbiciunile lor,
ca sã-i judecãm?
Sau privim la pãcatele noastre, ca sã ne smerim Domnului? (Luca 18, 11-14).
Cãci privind ca fariseul, vom fi judecați,
dar privind ca vameșul vom fi mântuiți.
Judecând pe alții — oricine ar fi ei — ne vom întoarce osândiți noi înșine,
dar judecându-ne numai pe noi înșine, ne vom întoarce binecuvântați.
O dragã suflete, mergi în Casa Domnului!
Dar mergi mereu, cãci nicãieri ca acolo nu-L poți privi mai bine, mai îndelung și mai cu folos pe Domnul, Cel Care S-a rãstignit pentru tine și S-a jertfit pentru pãcatele tale.
Pe Cel Care te iubește, te cheamã, te așteaptã ca sã te întorci la El,
ca sã-ți dea mântuirea.
Te rog, dragã suflete, du-te de astãzi înainte cât mai des acolo în Casa Domnului, dar așa sã-L privești pe El acolo,
așa sã-L vezi și așa sã-L asculți,
rugându-te cu toatã umilința:
Preabunule Doamne,
Te rog cu lacrimi din toatã inima mea, iartã-mã, cã multã vreme din viața mea nu m-am dus în lãcașul Tãu,
iar când m-am și dus, nu m-am dus ca sã Te privesc pe Tine, ci sã privesc cu totul și cu totul altceva.
Iartã-mã, Doamne, pentru toate pãcatele pe care le-am fãcut
și nemergând,
și mergând cum nu trebuie.
Și dãruiește-mi, Te rog, Doamne, din clipa aceasta puterea sã biruiesc în inima mea orice pornire vinovatã care m-ar face sã mã apropiu vreodatã cu nevrednicie de lãcașul Tãu cel sfânt în care petreci Tu. Și sã nu privesc acolo ce nu trebuie și cum nu trebuie.
Ci plin de credințã, de evlavie și de dragoste sã Te privesc cu smerenie pe Tine
și cu respect pe toți.
Ca mergerea mea în Casa Ta sã-mi fie spre iertare
și nu spre osândã.
Amin.
TOATE-AVERILE DIN LUME
Toate-averile din lume sunt un fum,
tot ce ai poți pierde astãzi, chiar acum,
singura avere care n-are-apus
e Iisus, e Iisus, e Iisus.
Sã-L câștigi, sã-L câștigi pe El
vinde casã, uitã masã, totul lasã
numai sã-L câștigi, sã-L câștigi pe El.
Nu-i mãrgãritar pe lume, aur nu-i
nu-i nimic, nimic sã aibã prețul Lui,
lucrul care trebuiește mai presus
e Iisus, e Iisus, e Iisus…
Toatã slava lumii piere, cum e scris,
toate-s trudã și durere, scrum și vis,
doar o slavã ține veșnic jos și Sus
e Iisus, e Iisus, e Iisus…
