7. Dumnezeu ştie cât cunoaştem fiecare dintre noi din poruncile şi voile Sale,
căci de Duhul Său şi de ochii Lui nu ne putem as-cunde nimeni dintre noi, cum nu ne putem ascunde de propriul nostru cuget.
De aceea răspunderea fiecăruia în faţa Lui ne ră-mâne întreagă.
8. Putem să trăim nepăsători ca şi cum nici n-ar fi moarte şi judecată, răsplată sau osândă veşnică nicio-dată – dacă vrem.
Dar vine Ziua cea Înfricoşată de care nu ne vom putea nici ascunde, nici feri, nici unul şi nicăieri.
Atunci va trebui să o vedem tremurând –
nici unul nu va scăpa de asta!
9. Vine îngerul fioros al morţii, care ne va afla oriunde vom fi
şi ne va târî la Judecata lui Dumnezeu, în care n-am crezut (dacă n-am crezut)
şi ne va arunca în osânda Cuvântului Său pe care l am batjocorit (dacă l-am batjocorit)
şi în chinurile conştiinţei, în focul veşnic de care am râs (dacă am râs).
Ce vei face tu atunci?
Şi ce-ţi va mai rămâne după aceea?
10. Dacă puterea lui Dumnezeu n-ar pune un hotar peste care tăria apei să nu treacă,
sau puterea focului să nu se ridice,
sau zguduirea cutremurelor să nu-l depăşească,
sau întinderea groazei să nu se lărgească
şi pustiirile morţii să nu-l treacă,
– cine li s-ar mai împotrivi?
Dar bunătatea lui Dumnezeu a pus acest hotar tocmai pentru a apăra viaţa – care în orice clipă ar putea fi nimicită fără apărarea Lui.
11. Ce va fi oare când mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu va porunci pedepsirea omenirii, îngăduind puterilor Naturii dezlănţuirea întregii lor urgii împotri¬va acestei lumi ajunse la culmea nelegiuirilor şi a stri¬că-ciunii ei?
O, Dumnezeule Bun, ai milă şi atunci de noi!
va urma
Traian Dorz, din volumul ” Cununile Slãvite „
