Ce bucurie plinã de un cutremur sfânt
și ce fericire plinã de o cereascã teamã
și de o nemãrginitã recunoștințã fațã de Dumnezeu,
dintr-o odihnitoare liniștire,
este strigãtul acesta: «Dumnezeu m-a ascultat!»
Nu poate fi cuprins în cuvinte omenești simțãmântul ce-resc care îți umple inima când vezi cum Mãritul Dumnezeu Atotputernic rãspunde cu grabã și cu putere rugãciunii tale.
Rugãciunii pe care ai strigat-o cãtre El în clipe nespus de grele,
și El te-a ascultat, venindu-ți cu o fericitã bunãvoințã în ajutor, ca sã ți-o împlineascã.
Nu numai ajutorul pe care îl primești îndatã atunci din partea lui Dumnezeu
și nu numai împlinirea întocmai a dorinței tale pentru care te-ai rugat atunci,
dar mai ales cutremurãtoarea bucurie de a vedea cum chiar Însuși Domnul, Fãcãtorul și Susținãtorul tuturor nemãrgini-rilor vãzute și nevãzute, da, chiar El Însuși,
vine sã-ți împlineascã cererea ta,
vine sã-ți slujeascã ție! (Ioan 14, 13-14; Luca 12, 37).
Vine El, ca sã-ți slujeascã ție, care ești doar un abur,
ție, care ești doar un fir de praf,
ție, unui nimica!…
Cum sã nu te prosternezi atunci la pãmânt, în fața Lui, într-o nemãrginitã recunoștințã?
Cum sã nu cazi la picioarele Lui, sãrutându-I-le cu lacrimi
și cum sã nu-I mulțumești cu cele mai fierbinți cuvinte și cântãri de recunoștințã,
și cu cea mai fierbinte iubire,
și cu cea mai hotãrâtã predare,
și cu cel mai întãrit legãmânt?
Când vezi o astfel de dovadã fericitã a bunãtãții și puterii Sale, venind sã-ți slujeascã ție, cum sã nu-I speli picioarele cu sãrutãri
și cum sã nu-I aduci atunci Domnului Hristos,
într-un puternic avânt
și cu o veșnicã juruințã,
jertfa vie a întregii tale ființe (Rom. 12, 1),
pentru a-I sluji Lui, numai Lui,
și a fi al Sãu, numai al Sãu,
întru totul și pe totdeauna?
Cum sã te mai îndoiești apoi vreodatã,
când vei fi în vreo altã împrejurare,
oricât de și mai grea ar fi
și oricât ai mai trãi?
Cum sã te mai poți îndoi de puterea Lui, de prezența Lui și de grija Lui fațã de tine,
de Lucrarea și Familia Lui
sau de oricare din ai Lui? Nu, niciodatã!
Ci în aceste înflãcãrate clipe de neuitatã minune,
când recunoștința, bucuria și uimirea se amestecã, se aprind și se revarsã, copleșindu-te înaintea Lui,
strigãtul inimii preapline izbucnește prin toatã ființa inun-datã de rugãciune și de luminã, spre slava Numelui Sãu binevoitor
și înãlțându-se pânã la cer…, pânã la cerul care nu mai este decât la un pas de tine, izbucnești mai mult strigând și plân-gând de bucurie decât cântând:
Cum sã nu Te laud, Doamne,
cum sã nu-Ți cânt eu,
cum sã nu mã-nchin spre Tine,
Mare Dumnezeu!
C-am chemat al Tãu Sfânt Nume
și m-ai auzit,
cu-ajutorul Tãu îndatã,
Doamne, mi-ai venit!
Cum sã aflu grai și lacrimi
cât aș vrea sã spun
cum ai fost de bun cu mine,
cum, o, cât de bun!
Cum sã nu-Ți jertfesc trãirea
vieții mele-n veac,
cum sã nu caut pân’ la moarte
voia Ta s-o fac?
Cum sã nu-Ți ascult Cuvântul,
orice-ar fi sã-mi ceri,
cum sã nu urmez chemarea
sfintei Tale vreri?
Pânã-n veci voi ține, Doamne,
tot ce m-am legat
și cânta-voi al Tãu Nume
binecuvântat!…
Da, slavã veșnicã Ție, Viu și Atotputernic Dumnezeul meu,
pentru toatã strãlucirea cu care mi-ai umplut și mie inima
când, din mijlocul celor mai grele stãri, am strigat cãtre Tine
și m-ai ascultat chiar atunci!
Cu ce fericitã recunoștințã am vãzut cum toți mai-marii mei erau puși de Tine în slujba mea,
umblând grãbiți sã-mi facã binele,
tocmai ei, care erau așa de hotãrâți sã-mi facã rãul.
Cum chiar și împrejurãrile,
la porunca Ta,
se orânduiau grabnic ca sã împlineascã dorința pentru care mã rugasem Ție.
Slavã veșnicã Ție!
Niciodatã nu voi uita, Doamne Isuse,
ci Te voi slãvi în veci și în veci.
Amin.
Cântarea Psalmului 66
Un psalm. O cântare.
- Nãlțați lui Dumnezeu, nãlțați strigãri de bucurie,
A Numelui Sãu slavã toți cântați cu vrednicie!
- Ziceți lui Dumnezeu: «Ce mari
Ți-s faptele și pașii,
Pentru-ale Tale mari puteri
Te lingușesc vrãjmașii!
- Pãmântul se închinã-ntreg naintea Ta și cântã,
Îți cântã Numele Tãu bun și slava Ta cea sfântã».
- Veniți, priviți a Lui lucrãri!
O, cât de-nfricoșat e
când peste neamuri, pe pãmânt,
lucreazã-a Lui dreptate!
- El, marea, ca pe-un loc uscat o prefãcu odatã
și râul l-a trecut pe jos mulțimea bucuratã.
- Puternic El Stãpân e-n veci
și Ochii Slavei Sale
privesc pe toți cei rãzvrãtiți
sã nu se mai rãscoale.
- Popoare, binecuvântați pe Domnul nostru Mare
și faceți sã rãsune-n veci a slavei Lui cântare!
- El ne-a pãstrat sufletul viu
și calea neclintitã,
- Tu ne-ai cercat și ne-ai trecut
prin flacãra cumplitã.
- Ne-ai dus în laț, ne-ai pus poveri pe coapse și spinare,
- Lãsat-ai oameni nemiloși de tot sã ne doboare;
am mers prin apã și prin foc,
dar Tu ne-ai scos cu bine,
- De-aceea merg în Casa Ta
cu jertfe pentru Tine.
Voi împlini tot ce-am jurat la greu și-n strâmtorare
- Și-Ți voi aduce jertfa cea plãcut mirositoare.
- Veniți de ascultați voi câți
de Domnul vã veți teme,
ca sã vã spun ce-a fãcut El
cu mine-atâta vreme!…
- Cãci am strigat cu gura mea spre El, în strâmtorare,
și-ndatã slava Lui a fost pe limba mea cântare…
- Dac-aș fi cugetat nedrept
și-aveam simțiri greșite,
atunci nici Domnul n-asculta
chemãrile-mi grãbite.
- Dar Dumnezeu m-a ascultat și a luat aminte
la rugãciunea mea atunci când m-am rugat fierbinte.
- Slãvit sã fie Domnul, cãci
nu-mi leapãdã strigarea
și nu Și-a-ndepãrtat nicicând
de mine îndurarea!
