Încă de la începutul ei binecuvântat în ţara noastră, Oastea Domnului a pătruns cu mare putere şi printre fraţii noştri rămaşi sau plecaţi în alte ţări, ca urmare a marilor mutaţii şi schimbări în urma Primului Război Mondial.
Astfel, din ţinuturile româneşti rămase în Iugoslavia, Ungaria, Rusia şi chiar Bulgaria, mulţi fraţi de-ai noştri, luând cunoştinţă prin foile Oastei din ţară despre această lucrare evanghelică, nouă şi minunată, au primit-o, s-au ataşat cu toată puterea lor de ea şi au început să formeze adunări din ce în ce mai frumoase în multe din satele şi oraşele lor.
Dintre toate grupările Oastei Domnului de peste hotare, cea mai numeroasă şi mai bine organizată era cea din Iugoslavia. Acolo, bucurându-se de o oarecare libertate, precum şi de sprijinul Bisericii, care şi-a însuşit-o cu dragoste de la început, Oastea Domnului s-a dezvoltat frumos şi a împlinit o mare şi binecuvântată lucrare duhovnicească de înviorare şi binefacere în Biserică. Adunările lor au loc atât în biserici, cât şi în casele de adunare ale Oastei, care s-au construit cu ajutorul bucuros al Bisericii, în imediata apropiere de Casa Domnului.
În aceste adunări ale Oastei se organizaseră minunate programe religioase şi moralizatoare, la care participă tot poporul. S-au înfiinţat fanfare şi coruri locale, care dau nespus de frumoase serbări, spre bucuria şi folosul sufletesc al tuturor, spre înviorarea Bisericii şi spre slava lui Dumnezeu.
va urma
Traian Dorz, din Fericiţii noştri înaintaşi
