Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home 17 Iunie – Psalmul 69, v. 1: Doamne, apele amenințã viața mea…

17 Iunie – Psalmul 69, v. 1: Doamne, apele amenințã viața mea…

17 Iunie – Psalmul 69, v. 1: Doamne, apele amenințã viața mea…

Sunt multe feluri de primejdii care amenințã viața noastrã pe pãmânt.

Sunt multe feluri de vrãjmași care pândesc și urmãresc trupul și sufletul nostru slab,

în toatã vremea și în toatã cãlãtoria vieții noastre pe pãmânt, cãutând sã ne tragã sau sã ne împingã în pierzare.

De aceea ne sunt și fãcute atâtea înștiințãri ca sã fim treji totdeauna,

sã ne rugãm totdeauna

și sã ne pãzim totdeauna (1 Tes. 5, 17; 1 Petru 1, 13).

Dar cu osebire trebuie sã veghem în anumite vremuri

și în anumite locuri,

când primejdiile sunt mai mari

și unde vrãjmașii sunt mai vicleni.

În mod obișnuit avem a face numai cu o singurã primejdie o datã,

iar vrãjmașul ne atacã numai dintr-o singurã parte.

Dacã suntem atenți atunci, putem ușor sã ne ferim

sau sã-l învingem.

Dar în locurile și în vremurile cele deosebit de rele, primejdia vine nu cum vine leul,

numai dintr-o singurã parte,

ci cum vin niște ape care nãvãlesc, crescând din toate pãrțile,

și de care nu poți sã fugi și sã mai scapi nicãieri…

Ce nopți de groazã trãiește sufletul când simte cum aceste ape noroioase și reci cresc, venind tot mai vrãjmașe și vuind tot mai tulburi!…

Ce nopți și zile țin sufletul într-o continuã spaimã, când vrãjmașul vine împrejurul nostru și împotriva noastrã în toate felurile

și atât de bine organizat din toate pãrțile,

încât nici o cale nu rãmâne necontrolatã de el și nici o pãrticicã de loc nu-i scapã și nimic nu-l oprește.

Cum nu scapã nimic apelor când se revarsã peste tot. Și cum nu le poate opri nimic nici pe acestea.

O Doamne, în ce grea stare de primejdie se gãsește viața credinciosului urmãrit atunci

sau a credinței urmãrite în felul acesta,

când cel rãu și urmãritorul cresc, amenințând din toate pãrțile, tot mai puternic și tot mai furios,

ca niște ape mari!

O singurã scãpare mai poate exista atunci: Singur Dumnezeu!

Dacã ai avut pãrtãșie cu Domnul

și știi cã El te ascultã când strigi cãtre El, atunci poți fi liniștit: izbãvirea Lui va veni pentru tine la timp, fii sigur!

Ori înãlțându-te El pe tine pânã deasupra puterii apelor, ori micșorând apele pânã sub puterea ta.

Dar sunt și anumite locuri mai primejdioase decât altele.

Sunt locuri în care un anumit duh de viațã pãcãtoasã stãpânește apãsãtor, chinuitor și întunecat, ca o ceațã sau ca un fum gros, care s-au întins și s-au așezat statornic peste casa, peste țara sau peste sufletele de acolo. Și nici nu se împrãștie și nici nu se ridicã de peste locul acela.

Acolo oricine pãtrunde este cuprins și învãluit ca de niște ape cãlduțe care îl moleșesc, ca de niște leneviri și oboseli care îl învãluiesc, îl urâțesc, îl robesc și apoi îl ticãloșesc de tot.

Și stãruie acolo un anumit duh ispititor care pãtrunde deodatã prin toate simțurile în om, pânã îl orbește și îl leagã, trãgându-l în iad.

Ce priveliște dureroasã este sã vezi cum toatã mulțimea credincioșilor dintr-un astfel de loc este ca o oaste cãzutã în robie,

ca o gloatã trântitã la pãmânt și legatã de vrãjmașul viclean…

Ochii lui duhovnicești sunt stricați,

urechile înfundate,

mâinile și picioarele legate,

mintea și inima adormite.

Iar în aceste ape cãlduțe în care toți se lenevesc mișunã peste ei și printre ei tot felul de lipitori ale pãcatului,

tot felul de broaște și șerpi de apucãturi rele și de patimi vinovate, care le sug orice vlagã duhovniceascã.

Vai de acela care ajuns în astfel de locuri nu se ține strâns de Dumnezeu!

Doamne Iisuse, Puternic Mântuitor al sufletelor noastre,

Te rog ai milã de sufletul meu

și vino degrabã în ajutorul vieții mele,

mai ales în vremurile grele când apele tulburi vin prea întinse

și nu mã mai pot feri de ele nicãieri.

Dacã nu mai existã nici un drum sã pot ieși din ele, ci trebuie sã intru în vâltoarea lor,

Doamne Iisuse, dã-mi puterea sã le înfrunt cu rãbdare și nãdejde.

Ține-mi, Doamne, mãcar viața deasupra lor,

ca sã nu mã înece de tot

și ajutã-mi sã pot rãzbi prin ele, oricât de tulburi și de reci vor fi.

Iar când va trebui sã trec ori sã stau, Doamne, prin locuri unde bântuie duhuri viclene și primejdii cãlduțe,

ține-mã treaz și dã-mi aripi puternice

ca sã mã înalț deasupra fumului și negurii.

Sã nu mã înece, Doamne Iisuse, nici apele cele tulburi,

nici cele cãlduțe.

Amin.

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!