Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home PUTEREA MÃRTURIEI

PUTEREA MÃRTURIEI

PUTEREA MÃRTURIEI

Am avut zilele trecute o conversaţie cu o persoană care, în tinereţe, L-ar fi cunoscut pe Dumnezeu, dar numai până la anumite limite şi nu poate să înţeleagă cum alţii devin atât de convinşi prin viaţa lor… şi de ce el s-a răzvrătit şi a devenit un ateu greu de înduplecat. Am început să-i spun ceva, dar el, foarte aprins, îmi spune:

– Lasă-mă; dă-mi pace!… Vrei să-mi spui de oamenii biblici? În care nu am văzut decât partea negativă şi nu pot pricepe?… Vrei să-mi vorbeşti de Iacov, cel care, prin şantaj, fură dreptul de întâi născut? De Noe, un beţiv, de David, un desfrânat şi ucigaş? Despre Ilie, unul care cade în depresie, cerând ca Dumnezeu să i Se descopere? Despre Zacheu – un hoţ şi avar? Despre Toma, un necredincios? Despre Petru, un trădător? Despre Saul, un persecutor? Ce să-ţi mai spun? Cunosc Biblia… Vrei să mă convingi că nu e aşa, că în mintea mea au rămas numai părţile negative? Vrei să-mi spui că nu-i aşa?

S-a făcut o tăcere de mormânt între noi… Priveam persoana din faţa mea, un suflet răvăşit, un veşnic nemulţumit… Punea întrebări la care trebuia să-i răspund tot cu argumente din Vechiul şi Noul Testament.

– Eu, continuă acest suflet, sunt ca ei, poate mai rău şi necredincios. Ce pot face? Am aruncat cu barda în Dumnezeu, spre cer, şi am strigat: Doamne, dacă exişti, arată-mi care e diferenţa dintre ei şi mine. Toţi am greşit.

Cu lacrimi, după o pauză lungă, iau mâinile lui în ale mele şi încep să-i vorbesc despre cei care nu au fost de la început plăcuţi lui Dumnezeu, dar care au devenit monumente sfinte ale iertării divine prin faptul că au recunoscut marile lor greşeli, transformând trecutul lor prin un mare cutremur sufletesc şi numai prin pocăinţă şi smerenie adâncă, cum numai Cerul ţi le poate da, iertând din toată inima.

– Citeşte cu atenţie în Facerea 28, vers. 11-20; vei vedea şi simţi prin ce a trecut Iacov la vederea lui Dumnezeu şi hotărârea pe care o ia; aici este secretul înţelegerii. După o noapte de luptă, se întoarce din nou în tabără transformat, cu un picior rupt, cu părul răvăşit, obosit, dar nu înfrânt… Face declaraţia care schimbă totul în jurul lui, iar numele îi va fi schimbat – din Iacov, în Israel –, plus că urmează împăcarea, prin iertare şi smerenie cu fratele său Esau. Toate generaţiile de pe pământ îl recunosc ca un sfânt iubit de Dumnezeu.

Tu ai văzut în Noe doar partea neagră. Priveşte bine să vezi cu câtă ascultare atentă lucrează la opera şi arhitectura divină – corabia – pentru salvarea lumii de potop (Facerea 9). Tu câte suflete ai salvat din păcat pentru cer? Numai prin glasul Domnului s-a executat cea mai măreaţă operă de salvare, generaţii întregi fiindu-i recunoscătoare.

Da, şi David a fost cum ştii tu, un desfânat şi un ucigaş, dar continuă să citeşti cum şi cât s-a rugat după acest incident. Nimeni nu s-a pocăit ca el. A păcătuit o dată, a plâns toată viaţa (Ps 50), unic în istoria lumii, a Bibliei şi a culturii universale – cântăreţ, poet, împărat, luptător, rugător –, model de mare clasă în toate bisericile şi mănăstirile lumii.

Ilie – este adevărat – a trecut şi el prin momente de nebunie pentru Dumnezeu, de depresie chiar, strigând în vremea lui ca un nebun, vrând să i se arate faţa Dumnezeului Adevărat, şi chiar insistă spunând: Doamne, vreau să Te văd, şi numai atunci înţelege Ilie când vine spre el un Susur Blând, ca apoi, vindecându-se de boala necunoaşterii Divinului, să aibă parte de răpire în carul de foc. Şi-l vedem ca martor pe Tabor, cu Moise, în prezenţa Fiului lui Dumnezeu la Schimbarea la Faţă (cf. Marcu 9, 5).

Zaheu, un hoţ – da; dintr-un hoţ şi avar face promisiuni prin convertire înaintea Domnului Iisus că din toată hoţia lui despăgubeşte, dă la săraci şi rămâne doar cu salariul minim pe economie, atât cât trebuie unui om şi copil al lui Dumnezeu să trăiască cinstit şi cu demnitate (cf. Luca 19, 8).

Aşa şi Toma – da, Toma necredinciosul – face şi el declaraţii înainte ca Domnul să meargă spre Patimile Sale, chiar spune cu mult curaj: Hai să mergem să murim şi noi împreună cu El. În ziua arătării Domnului Iisus degetul lui Toma s-a atins de rana Mântuitorului şi imediat degetul lui a rămas roşu, ca mărturie a necredinţei lui (cf. Ioan 20, 29).

Şi Saul va fi fost un persecutor înrăit, arătând un zel nebun pentru stăpânii lumii de atunci, dar vine o clipă – toţi copiii lui Dumnezeu au clipa lor de străfulgerare, de contact cu Divinitatea –, de întâlnire personală cu Domnul. În marea întoarcere, din prigonitor devine cel mai mare luceafăr al Creştinismului, prin cele 14 cărţi scrise, care devin orientarea sănătoasă pentru tot globul pământesc.

Da, şi Petru a trădat, cum îl condamni tu, prieten drag, dar trebuie să ştii că la cântatul cocoşului vine izvorul lacrimilor în ochii lui Petru, plânsul lui a fost amar, venea din străfundul şi amarul inimii, al părerilor de rău. Şi a spus el atunci: Să se scrie cu litere de foc pe cer că eu L-am trădat pe Învăţătorul meu. Şi nimeni, niciodată, să n-o mai facă după mine (cf. Matei 26, 75).

Acum, după aceste mărturii aduse nu ca un învăţăcel, dar ca unul care a trecut pe aceeaşi stradă pe care eşti tu acum, ce poţi spune?

– Da, recunosc, nu am văzut şi această parte pozitivă. Acum vreau să mă aplec mai mult în studiu şi, cu rugăciune în primul rând, să-mi revizui viaţa mea, reaşezând-o pe calea cea bună. Văd că nu pot să mă compar cu aceşti munţi ai credinţei – este prea frumos –, nu pot rămâne un răzvrătit… Ştiu că voi da socoteală pentru nebunia mea în Ziua cea Mare. Nu, nu, nu vreau să fiu osândit. Roagă-te şi frăţia ta pentru mine să pot crede în salvarea mea şi în Salvatorul meu, Care a murit pe cruce şi pentru mine, păcătosul. Să cred mai puternic în Jertfa de pe Cruce şi-n Învierea Lui măreaţă. Nu mai doresc nimic decât să fiu în braţele dulci ale Mântuitorului meu.

Samuel POPA

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *