Vitele şi şoarecii au scăpat, dar oamenii ba
În primăvara anului 1928 a fost un groaznic cutremur de pământ în Bulgaria. Prăpădul acesta are multe amănunte pline de învăţături. Iată alături unul mult spunător:
În timpul cutremurului din Bulgaria s-a adeverit că vitele presimt prăpădul cutremurului. Un sat a fost distrus. În preseara prăpădului, vitele au lat-o razna la câmp. Aşişderea şi şoarecii au părăsit casele, ieşind afară la câmp. Noaptea a venit prăpădul. Vitele şi şoarecii au scăpat, dar oamenii ba.
Această întâmplare întăreşte şi istoria cu potopul lui Noe. Necredincioşii spun: Cum s-a putut să intre în corabia lui Noe atâtea animale sălbatice? Cine le-a strâns şi cine le-a băgat în corabie? Întâmplarea din Bulgaria, iată, ne dă răspunsul: le-a băgat în corabie presimţirea prăpădului. Animalele au presimţit potopul şi au intrat degrabă în corabie. Ele s-au mântuit, dar oamenii ba.
Se ridică însă întrebarea: se poate oare ca animalele să fie înzestrate cu simţuri mai alese decât omul? Se poate oare ca şoarecele, cel mai mic, să ştie mai mult decât omul, cel făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu?
La această întrebare, un mare învăţat creştin răspunde: Şi omul a avut acest simţ al presimţirilor. L-a avut şi l-a pierdut. L-a pierdut tocindu-şi puterile sufleteşti cu fel de fel de patimi rele. Prin păcat, omul a pierdut o mare parte din zestrea sufletească ce a avut-o de la Dumnezeu. Între acestea a pierdut şi presimţirea dezastrelor. Numai cei credincioşi mai au o parte din această zestre.
Se şi vede acest lucru: lumea e plină de semne şi arătări cereşti, dar câţi se spăimântă de ele? Şi câţi intră în „corabie“?
Vremile noastre sunt chemarea Domnului Dumnezeu să intrăm îndată în corabia mântuirii. Vremile noastre sunt strigarea ce s-a auzit în timpul potopului: „Noe, intră în corabie tu şi toată casa ta“. Trăim vremuri în care parcă cerul şi pământul strigă către noi: Oameni buni, intraţi îndată în corabia mântuirii!
Părintele Iosif Trifa, din volumul „Trăim vremuri biblice”