Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Repere pentru neuitare

Repere pentru neuitare

Repere pentru neuitare

Lucrarea Oastei Domnului s-a orânduit în poporul nostru – şi în spaţiul creştin, în general – ca o mărturie a jertfei şi slujirii necondiţionate a lui Hristos. Dacă se va găsi cineva vreodată să adune frânturile de pateric ale vremurilor dintâi ale Lucrării şi cele urmăritoare ei, mai ales din perioada cumplitei prigoane comuniste, catapeteasma cu Sfinţi a Bisericii şi Neamului acestuia ar musti de primenirea de har şi dar cu care aceştia au înnobilat poporul românesc şi neamul creştinesc.

De aceea trecutul – acest prezent prea îmbătrânit adesea pentru noi – trebuie să se constituie cu fiecare clipă într-un continuu urcuş spre Dumnezeu şi într-o permanentă valorificare a premiselor pentru un viitor sănătos şi fertil. Şi ancoraţi în trecut, vom putea trăi privind limpede, desluşit, înainte. Iar pentru ca aceste lucruri să se întâmple în viaţa noastră, Dumnezeu ne dăruieşte din când în când pretexte de neuitare.

De curând, Centrul Oastei a fost binecuvântat cu încă o bucurie. Părintele Ioan Irineu Crăciun, paroh al Bisericii Buna Vestire şi Duminica Tuturor Sfinţilor din Dublin (Irlanda), a dăruit Casei Centrale o serie de materiale ale Oastei Domnului de o inestimabilă însemnătate istorică, patrimonială şi duhovnicească. Sfinţia Sa însuşi, provenind dintr-o familie de neosteniţi mărturisitori ostaşi, a decis, împreună cu frumoasa Sfinţiei Sale familie, să doneze, Centrului, Steagul Oastei Domnului din Codlea (Braşov), colecţii originale ale foii Lumina Satelor şi Oastea Domnului, precum şi câteva manuscrise cu creaţii personale sau culegeri de texte ale câtorva fraţi ostaşi din vremurile de început ale Lucrării (Gheorghe Crăciun, Gheorghe Scânteie). Şi nu doar atât… Fiecare material dăruit a sosit însoţit şi de o istorie scrisă a provenienţei şi dăinuirii peste timp, până la ajungerea în patrimoniul Lucrării. Astfel aflăm, de pildă, cum steagul Oastei Domnului din Codlea a luat fiinţă la 1931, la iniţiativa Pr. Gh. Prejmereanu, într-o adunare cu 35 de fraţi şi surori şi purtat, mai întâi, de fratele Gh. Blidaru, iar apoi de fratele Gh. Crăciun.

Sfinţirea steagului a avut loc în duminica de 12 mai 1935, într-o frumoasă adunare la care au participat alţi 218 fraţi, în afara localnicilor. După 1948, steagul a fost ascuns de furia Securităţii într-un dulap cu veşminte din altarul capelei parohiei Codlea III, unde a stat până în 1977, pentru ca, în anul 1980, să fie îngropat de tatăl Părintelui Irineu Crăciun în pământul uscat al casei părinteşti. De aici, în iunie 1990, va ajunge expus în paraclisul familiei Părintelui Irineu, fiind admirat în toţi aceşti ani de toţi cei care s-au închinat acolo. Acum, steagul acesta mărturisitor peste decenii de prigoană ajunge la Centrul Oastei Domnului Sibiu.

La fel, fiecare manuscris predat are istoria sa sfinţitoare de cuget şi simţire. Îi mulţumim familiei Părintelui Crăciun pentru acest ales dar. Ne-am dori, totodată, ca acest gând binecuvântat să fie un puternic îndemn către toţi fraţii noştri pentru a conserva şi valorifica aceste crâmpeie de istorie jertfitoare a Oastei Domnului cu maximă responsabilitate. Ele, aceste bunuri inestimabile ale unui trecut glorios, se cade a fi rânduite din nou către Acasă, către Sibiul de unde au şi originat, totodată.

Între preocupările imperative ale Casei Centrale se află, de altfel, şi aceea a unui muzeu al Oastei Domnului, în care să fie expuse drept mărturie toate aceste repere nemuritoare, identitare. Facem, de aceea, un apel către fronturi de a aduna orice mărturie despre vremurile dintâi ale Oastei Domnului şi ale perioadei următoare (manuscrise, documente, însemnări, fotografii, înregistrări, mărturii etc.) şi a le direcţiona către Centrul Sibiu, în vederea împlinirii acestui curajos şi de neîntârziat deziderat.

Pentru că, dacă vrem să ne pregătim pentru viitor, trebuie să păşim, nu-i aşa, verificându-ne mereu privirea prin limpezimea de har a trecutului.

Or astfel de repere ne sunt fundamente ale orientării pe Cale…

Romeo PETRAŞCIUC

din săptămânalul duhovnicesc ”Iisus Biruitorul”

Anul XXX, nr. 47 (1232) 18-24 NOIEMBRIE 2019

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!