12. Şi Domnul îţi răspunde:
– …Dar până când vrei tu, omule vinovat, să tot strigi şi să tot întrebi? Până când să tot superi şi să tot ispiteşti tu pe Dumnezeu, suflete nerăbdător?
Şi până când, din pricina prea multelor tale strigăte, nu vei mai auzi răspunsul Lui?
13. Şi Domnul zice:
– Ce ai fi făcut tu, dacă Domnul nu i-ar fi mai sufe-rit pe vrăjmaşii Lui când şi tu erai printre ei?
Ce ai fi făcut tu, dacă El poruncea să se smulgă neghina din holda Lui când şi tu erai neghină?
Ce ai fi făcut tu, dacă venea Judecata Lui ieri, când şi tu erai neîntors la El. Şi vinovat de nepocăinţă?
Ce ai fi făcut?
14. Gândeşte-te la toate acestea şi nu mai tot dori, nici nu te mai tot ruga să se grăbească Judecata.
Ci te roagă să se prelungească Mila şi Aşteptarea pentru toţi,
cum s-au prelungit şi pentru tine,
căci şi tu mai ai încă atâta lipsă de mila şi de ierta-rea lui Dumnezeu!
Deci taci înaintea Lui, smerit şi mulţumitor pentru toate!
15. O, Te rugăm, ascultă-ne, Doamne, când ne rugăm pentru lumina ochilor noştri,
adică pentru cei aleşi ai Tăi pe care i-ai pus în fruntea noastră ca să ne lumineze şi să ne îndrume.
Dă-le lumina Ta lor, ca să ne-o dea şi ei nouă!
16. Dă lumina Ta, Doamne, acelora pe care i-ai pus Tu să stea în fruntea popoarelor, ca ochii lor,
pentru ca ei, văzând limpede voia Ta, să-i conducă la pace şi la mântuire pe toţi acei în fruntea cărora i-ai aşezat!
Depărtează de peste vederile lor fumurile mândriei,
ceaţa amăgirilor
şi întunericul păcatului.
Şi îndrumă-i Tu totdeauna, Doamne, pentru ca şi cei pe care ei îi îndrumă să poată vieţui în pace,
pentru ca şi ai Tăi să poată duce o viaţă paşnică şi liberă sub stăpânirea lor paşnică (Rom 13, 3-4).
17. Dă lumina Ta, Doamne, ochilor aşezaţi în fruntea Bisericii Tale,
slujitorilor Tăi puşi de Tine în fruntea ei (Rom 13, 1).
Fă-i să aibă toţi lumina de Sus
şi lumina vieţii,
pentru ca, trăind în lumină şi umblând în curăţie,
învăţând şi vieţuind întru totul după voia şi îndru-marea Ta,
să-i poată îndruma la fel şi pe cei care se iau du¬pă ei.
18. Dă lumina Ta, Doamne, părinţilor noştri trupeşti şi sufleteşti care sunt pentru noi ochii ce ne îndrumă viaţa şi mintea…
Ei veghează asupra sufletelor noastre şi asupra umblării noastre în lumina Ta şi pe calea Ta.
Pentru ca tot ce ne învaţă ei şi tot ce ne arată prin trăirea lor să fie înţelepciune şi iubire, bunătate şi înfrânare, evlavie şi sfinţenie.
Te rugăm, Doamne!
19. Dă lumina Ta, Doamne, învăţătorilor noştri,
scriitorilor noştri,
cântăreţilor noştri,
educatorilor noştri
şi tuturor celor care ne împrumută nouă lumina sub orice formă.
Dă-le lumina inspiraţiei,
lumina pătrunderii,
lumina expresiei,
lumina Adevărului Tău,
– pentru ca tot ce primim de la ei să fie luminat şi luminos,
trezind şi în noi nişte roade la fel.
20. Fereşte-ne, Doamne, de luminile false şi goale ale teoriilor zadarnice şi mincinoase! Care ar duce la pierzare sufletele noastre şi pe ale acelora ce ne urmează pe noi.
De acum şi până în veac.
Amin.
Traian Dorz, din “Piatra Scumpã”
