Home Cum ar trebui să cultivam răbdarea și smerenia?

Cum ar trebui să cultivam răbdarea și smerenia?

Cum ar trebui să cultivam răbdarea și smerenia?

Pentru a putea răspunde, trebuie să vedem definiția teologică celor doi termini. Răbdarea este definită în dicționar ca fiind capacitatea firească de a suporta greutăți fizice sau morale. Trecută la virtute răbdarea ne face să suportăm răstriștile cu bărbăție fără a cârti.

Smerenia este definită ca o atitudine umilă, supusă, respectoasă, comportare plină de bună cuviiță. Sfântul Ioan gură de Aur spune că smerenia este temelia pe care se pot înălța fără primejdie orice altceva. Smerenia este izvorul tuturor virtuților.

Cat de frumos se înțelege cum trebuie sa fie comportamentul unui om din cele spuse mai sus. Dumnezeu face din răbdare o condiție de mântuire, „așa a zis apostolului: ve-ți devei fii lui Dumnezeu , așa arăta El: ve-ți fi desăvârșiți și reînoiți prin naștere cerească, dacă Răbdarea Părintelui rămâne în voi, dacă asemenea cu Dumnezeu se manifestă în voi și strălucește în faptele voastre. Ce mare slavă este a fi asemănător lui Dumnezeu , ce fericice, cat de mare, să ai în virtuțile tale ceva care să poată egala cu lauda ce se aduce lui Dumnezeu”. (Sf.Ciprian)

Tot ce a săvârșit mântuitorul în timpul întrupării sale este opera de răbdare, aceea răbdare este necesară pe tot parcursul vieții.Și totuși cum cultivăm răbdarea, trăind într-un secol murdar de păcat, al divertismentului, al discursurilor ziditoare de trup și nu de suflet, un secol al bolilor? Răbdarea biruie supărările, suferințele, duhul răbdării încurajează împotriva disperării, împotriva bolilor. Răspunsul îl găsim în inima plină de virtuți dumnezeiești a Pr. Iosif Trifa „ PRIVIȚI LA IISUS CEL RĂSTIGNIT”. Iisus a iertat și ne învață să ne iubim vrăjmașii, să-i iertăm, să nu osândim pe frații noștri, să nu-i judecăm, să nu-I vorbim de rău , să cercetăm bolnavii, să îmbrăcăm săracii. Să punem strajă gurii noastre cu care putem lăuda pe Dumnezeu și badjocori pe aproapele.

Aici intervine smerenia, Sfântul Simeon Noul Teolog spune că întreaga noastră viață este o „luptă cu patimile”, smerenia îndeamnă la umilință față de Dumnezeu, însă aceasta nu este o resemnare lipsită de nădejde, o pierdere a personalității, lipsită de voință, ci avânt înflăcărat spre lumină. Nu există virtute mai încântătoare ca smerenia, ea este așa cum aminteam mai sus izvor al tuturor binecuvântărilor, maică a tuturor virtuților. Astfel smerenia îl face pe om să vada starea vrednică de plans în care se află și îl impinge la îndreptare , iar o inimă curățită de păcate , împodobește sufletul cu florile virtuții dumnezeiești. Iată cum era inima Părintelui Iosif Trifa , Dumnezeu a găsit sufletul plin de răbdare și smerenie, a găsit inima plină de virtuți dumnezeiesti și de aici a strigat pentru întreg poporul roman. Exemplul suprem de suferință, de smerenie și răbdare îl vedem în viața și jertfa înaintașilor noștri dragi, asemeni lor să cultivăm noi cele doua virtuți: smerenia și răbdarea.

Tudosanu Ancuța

error

Author: Editor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *