S-a scurs copilăria, ca un vis…
Cu ea, s-au scurs frumoasele-amintiri;
S-a scurs şi curăţia din copilărie,
S-au scurs dorinţe,
S-a scurs şi inocenţa din priviri…
S-a scurs şi tinereţea, ca o zi,
S-a scurs şi-al ei elan de ne-ntrecut;
Cu ea, s-au scurs şi planuri, şi multe ne-mpliniri,
S-au scurs concepţii,
S-au scurs greşeli pe care le-am făcut.
S-a scurs şi căsnicia dintre soţi,
Şi legătura dragostei s-a scurs;
Spre veşnicie, s-au scurs părinţi ori dragi copii,
Lăsând în urmă
Durerea, ce-a schimbat al vieţii curs…
Se scurg apoi toţi anii, rând pe rând,
Se scurge viaţa noastră spre apus;
Se scurge orice picătură de putere…
S-au scurs părinţii
Şi, când privim atenţi în jur…, ei nu-s!
S-a scurs şi anu-acesta pentru noi,
S-a scurs, cu el, mult bine sau mult rău…
Păşim în noul an, dar şi el se va scurge
Şi, într-o clipă,
Se va scurge şi-un ultim an al tău…
Costel ROTARU
