Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Să citim împreună Sfânta Scriptură! – Matei, cap. 16

Să citim împreună Sfânta Scriptură! – Matei, cap. 16

Să citim împreună Sfânta Scriptură! – Matei, cap. 16

1. Şi apropiindu-se fariseii şi saducheii şi ispitindu-L, I-au cerut să le arate semn din cer.
2. Iar El, răspunzând, le-a zis: Când se face seară, ziceţi: Mâine va fi timp frumos, pentru că e cerul roşu.
3. Iar dimineaţa ziceţi: Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roşu-posomorât. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremilor nu puteţi!
4. Neam viclean şi adulter cere semn şi semn nu se va da lui, decât numai semnul lui Iona. Şi lăsându-i, a plecat.
5. Şi venind ucenicii pe celălalt ţărm, au uitat să ia pâini.
6. Iar Iisus le-a zis: Luaţi aminte şi feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor.
7. Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: Aceasta, pentru că n-am luat pâine.
8. Dar Iisus, cunoscându-le gândul, a zis: Ce cugetaţi în voi înşivă, puţin credincioşilor, că n-aţi luat pâine?
9. Tot nu înţelegeţi, nici nu vă aduceţi aminte de cele cinci pâini, la cei cinci mii de oameni, şi câte coşuri aţi luat?
10. Nici de cele şapte pâini, la cei patru mii de oameni, şi câte coşuri aţi luat?
11. Cum nu înţelegeţi că nu despre pâini v-am zis? Ci feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor.
12. Atunci au înţeles că nu le-a spus să se ferească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.
13. Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?
14. Iar ei au răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci.
15. Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt?
16. Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.
17. Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri.
18. Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.
19. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri.
20. Atunci a poruncit ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este Hristosul.
21. De atunci a început Iisus să arate ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie ucis, şi a treia zi să învieze.
22. Şi Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta.
23. Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.
24. Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.
25. Că cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla.
26. Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?
27. Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale.
28. Adevărat grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul Omului, venind în împărăţia Sa.

* * *

Nu cere semne și minuni…

Care n-au chip și nume. Îi spunea Dumnezeu Hyperionului.

În evangheliile sinoptice se relatează următoarele:

Matei 12:39 Iar El, răspunzând, le-a zis: Neam viclean şi desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul lui Iona proorocul.

Matei 16:1-4 Şi apropiindu-se fariseii şi saducheii şi ispitindu-L, I-au cerut să le arate semn din cer. Iar El, răspunzând, le-a zis: Când se face seară, ziceţi: Mâine va fi timp frumos, pentru că e cerul roşu. Iar dimineaţa ziceţi: Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roşu-posomorât. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremilor nu puteţi! Neam viclean şi adulter cere semn şi semn nu se va da lui, decât numai semnul lui Iona. Şi lăsându-i, a plecat.

Marcu 8:11-12. Şi au ieşit fariseii şi se sfădeau cu El, cerând de la El semn din cer, ispitindu-L. Şi Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn acestui neam.

Luca 11:29-30. Iar îngrămădindu-se mulţimile, El a început a zice: Neamul acesta este un neam viclean; cere semn dar semn nu i se va da decât semnul proorocului Iona. Căci precum a fost Iona un semn pentru Niniviteni aşa va fi şi Fiul Omului semn pentru acest neam.

* * *

Sinceritatea… cu tine însuţi şi cu Dumnezeu

Învăţătură a celor doisprezece Apostoli, Cap. II, 3-7; III, 1-10; IV, 12-14, în Părinţi şi Scriitori Bisericeşti (1979), vol. 1, pp. 26-27

„Să nu fii cu două gânduri, nici cu două feluri de vorbă, pentru că două feluri de vorbă este cursa morţii. Să nu fie cuvântul tău mincinos, nici în deşert, ci plin de faptă. Să nu fii lacom, nici răpitor, nici făţarnic, nici rău, nici mândru. Să nu ai gând rău împotriva semenului tău. Să nu urăşti pe nici un om, ci pe unii să-i mustri, pe alţii să-i miluieşti, pentru alţii să te rogi, iar pe alţii să-i iubeşti mai mult decât sufletul tău.

Fiul meu, fugi de orice rău şi de tot ce este asemenea lui. Să nu fii mânios, că mânia duce la ucidere; nici invidios, nici certăreţ, nici mânios, că din toate acestea se nasc ucideri. Fiul meu, să nu fii poftitor, că pofta duce la desfrâu; să nu spui cuvinte de ruşine şi nici să te uiţi cu ochi pofticioşi, că din toate acestea se nasc adulterele. Fiul meu, să nu ghiceşti viitorul după zborul păsărilor, pentru că aceasta duce la închinare de idoli; să nu descânţi, să nu citeşti în stele, să nu faci vrăji, să nu vrei să auzi de ele, nici să le vezi, că din toate acestea se naşte închinarea la idoli. Fiul meu, să nu fii mincinos, pentru că minciuna duce la hoţie; nici iubitor de argint, nici iubitor de slavă deşartă, că din toate acestea se nasc hoţiile. Fiul meu, să nu fii cârtitor, pentru că te duce la hulă, nici obraznic, nici cu gând rău, că din toate acestea se nasc hulele. Să fii blând, pentru că cei blânzi vor moşteni pământul (Matei 5, 5). Să fii îndelung răbdător, milostiv, fără răutate, paşnic şi bun, tremurând totdeauna pentru cuvintele pe care le-ai auzit. Să nu te înalţi pe tine însuţi, nici să ai sufletul tău obraznic. Să nu se lipească sufletul tău de cei mândri, ci să ai legături cu cei drepţi şi cu cei smeriţi. Cele ce ţi se întâmplă să le primeşti ca bune, ştiind că nimic nu se face fără Dumnezeu. (…) Să urăşti orice făţărnicie şi tot ce nu este plăcut Domnului. Să nu părăseşti poruncile Domnului şi să păstrezi ceea ce ai primit, fără să adaugi şi fără să scoţi (Deuteronom 12, 32). În Biserică să-ţi mărturiseşti păcatele tale şi să nu te duci la rugăciune cu conştiinţa rea. Aceasta este calea vieţii.”

(Pr. Narcis Stupcanu, Ziarul Lumina)

* * *

„Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”

La întrebarea Domnului Iisus Hristos: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului”, a răspuns Petru: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”. De fapt, în cuvintele lui Petru descoperim mărturia tuturor celorlalţi ucenici, dar şi convingerea fiecărui creştin din această lume. Noi credem şi mărturisim că Domnul Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a înviat din morţi şi Mântuitorul sufletelor noastre. Cei doi Sfinţi Apostoli pe care Biserica îi serbează astăzi au propovăduit aceste adevăruri. Ei nu vorbeau despre un simplu om, ci despre Fiul lui Dumnezeu Cel înviat. La Sfântul Petru admirăm înţelepciunea, spiritul de sacrificiu, dar şi puterea de a se întoarce atunci când L-a părăsit pe Mântuitorul. De la Sfântul Pavel moştenim hotărârea de a-L urma necondiţionat pe Domnul Hristos, profunzimea scrierilor sale şi dăruirea pe care a avut-o în a propovădui Evanghelia Mântuitorului.

* * *

O întrebare: Cunoşti tu oare pe Domnul Iisus?

Dragul meu frate, cunoşti tu oare pe Domnul Iisus?

Iată o întrebare asupra căreia tu trebuie să te opreşti o clipă, să te gândeşti cu toată seriozitatea şi să-ţi dai un răspuns hotărât. O, de L-ai cunoaşte cu adevărat… câtă fericire se va revărsa asupra sufletului tău zbuciumat şi frământat!… Ştiu – şi parcă te aud spunându-mi: „Desigur că-L cunosc, că doar sunt creştin!”. O, de-ar fi aşa!… Dar ia gândeşte-te bine, ce fel de cunoaştere ai tu? Nu cumva ea este numai o umbră de noapte întunecoasă?

Deschizând Cartea lui Dumnezeu, vedem că nu toţi oamenii L-au cunoscut cu ade­vărat. Cei mai mulţi au avut o cunoaştere cu totul greşită despre Domnul. Chiar din primele clipe ale venirii Sale pe pământ, oamenii s-au împărţit. Irod împăratul vedea în Iisus pe Acela care-i va lua împă­răţia, din care cauză s-a turburat şi apoi s-a umplut de mânie, dându-se la uciderea pruncilor. (Mt 2, 16-18).

Nicodim, un fruntaş al iudeilor, vedea în Domnul Iisus un învăţător de la Dum­nezeu (In 3, 2; Mt 19, 16).

Femeia Samarineancă, un iudeu oare­care sau, cel mult, un proroc (In 4, 8).

Unii dintre oameni vedeau în Domnul Iisus pe unul din proroci: Ilie sau Ioan Botezătorul (Mt 16, 14) sau chiar pe un altul (In 6, 14). Alţii vedeau pe unul din feciorii lui David (Mt 22, 42), pe fiul tâmplarului Iosif (Mt 14, 15), iar alţii, în frunte cu fariseii, vedeau în Domnul un vrăjmaş al Legii (In 5, 16), un om păcă­tos (In 9, 25) şi chiar un samarinean care are drac (In 8, 48), din care cauză L-au prigonit şi asuprit, iar în cele din urmă, suferinţele Lui au culminat cu răstig­nirea de pe cruce. Dar însăşi ucenicii Domnului, cei care prin graiul Sf. Apostol Petru au strigat: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu” (Mt 16, 16), nici ei nu L-au cunoscut deplin până la revăr­sarea Duhului Sfânt; şi pildă pentru acea­sta îi avem pe cei doi fii ai lui Zevedei, care văd în Domnul Iisus un împărat vre­melnic (Mc 10, 37).

Iuda, unul dintre cei doisprezece ucenici, Îl vinde pe Domnul pentru 30 de arginţi (Mt 26, 14); iar Petru se leapădă de trei ori, cu jurământ (Mt 26, 71 şi 75). În faţa unei vorbiri mai adânci, (In 6, 60; 6, 66), ca şi în faţa suferinţei, înşişi ucenicii Îl părăsesc… (M­t 26, 31 şi 56).

În drumul spre Emaus, cei doi ucenici vorbesc cu Domnul Cel înviat şi nu-L cu­nosc (Lc 24, 13).

Maria Magdalena, stând lângă mormân­tul gol, plânge, iar când Domnul i Se arată înviat, ea îşi închipuie că-l vede pe grădinar; nu-L recunoaşte pe Iisus (In 20, 11-16).

Femeile mironosiţe, acelea care trăiseră multă vreme în jurul Domnului Iisus, nici ele nu L-au cunoscut. Venind la mormânt în zorii zilei, ele nu se aşteptau să-L vadă pe Iisus viu. De aceea, în faţa mormântului gol, s-au spăimântat. Când îngerul le ves­teşte că Hristos a înviat, ele fug îngro­zite. Cutremur, frică şi spaimă mare a cu­prins sufletul lor, încât n-au mai îndrăznit să spună nimănui nimic (Mc 16, 8), iar apostolii, când aud de la femei că Iisus a înviat, acest lucru li se pare un basm (Lc 24, 11). De ce toate acestea? Pentru că nu L-au cunoscut cu adevărat. Fiecare îşi închipuia despre Iisus cu totul altceva decât ceea ce era El în realitate.

Prin urmare, iată, scumpul meu frate, atâtea dovezi care îţi arată într-un chip luminat că sunt şi oameni, ba încă prin­tre cei socotiţi credincioşi, care au despre Domnul Iisus o cunoaştere insuficientă sau chiar pe de-a-ntregul greşită. Şi atunci, cât de mult trebuie să te gândeşti să vezi, nu cumva şi tu eşti unul din aceia care încă nu-L cunoaşte pe Domnul? Căci şi astăzi, ca şi atunci, în faţa lui Iisus, oame­nii se împart. Câţi nu sunt şi astăzi care, în faţa propovăduirii lui Iisus, nu se umplu de aceeaşi mânie ca şi Irod cel nelegiuit (Mt 2, 3 şi 16; Lc 3, 19)? În loc să se apropie de Iisus cu duhul umilit şi ini­ma zdrobită, spre a-şi mărturisi păcatele cu lacrimile pocăinţei, ei se împotrivesc. În loc să-L primească pe Domnul cu sme­renie, ei îşi împietresc inimile, agonisindu-şi osândă pentru ziua mâniei (Rom 2, 6 şi 8; II Tes 1, 8; Evr 10, 31; Apoc 6, 17). Dar câţi nu sunt şi printre cei ce-şi zic ai Domnului care nu-L cunosc decât ca pe un mare învăţat, ca pe un adânc cugetător, care a dat lumii o în­văţătură frumoasă şi o morală superioară… O, dar aceasta nu-i de-ajuns! A te opri aici înseamnă a nu cunoaşte nimic din tot ce este Iisus Domnul! Mai presus de toate, Iisus este ceea ce ne spune Scriptura prin graiul Sf. Ioan Botezătorul: „Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatul Lumii” (In 1, 30). Iisus este Fiul lui Dumnezeu, în Care Tatăl Şi-a pus toată dragostea Sa (Mt 17, 5). El este „Hristosul, Fiul Dumnezeu­lui celui viu” (Mt 16, 16; In 20, 31). El este Acela care S-a ridicat pe cruce pentru ca să ne dobândească o mântuire veşnică (In 3, 15). El este Acela ale cărui mâini străpunse de cuie sângerează pentru tine. El este Acela care ne-a împăcat cu Dumnezeu Tatăl prin scumpă jertfa Sa (II Cor 5, 18-20). El este Acela în care „avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor” (Ef 1, 7). O, scump şi iubit frate! Îl cunoşti tu pe Iisus în acest fel?

Ah! dacă L-ai cunoaşte cu adevărat, ce fericit vei fi! În sufletul tău va coborî atunci o lumină care-ţi va lumina întreaga viaţă şi te va îndemna cu stăruinţă să rămâi strâns alipit de sânul dulce al Dom­nului Iisus. Abia atunci vei înţelege cât de mult te iubeşte Dumnezeu şi ce a făcut El pentru tine. Atunci vei pricepe de ce Iisus S-a dezbrăcat de slava Sa dumnezeiască şi a venit în lume îmbrăcat în hai­na umilită a chipului omenesc. În faţa iubirii atât de mari a Domnului Iisus, la­crimile pocăinţei vor curge fără încetare şi nimeni nu te va mai putea dezlipi de Iisus. Acolo îţi vei vedea toată mulţumirea şi toată fericirea.

Plecat sub crucea Lui, te vei vedea un om nou, născut din Dumnezeu. Ochii ţi se vor îndrepta în sus şi numai în sus, spre lucrurile veşniciei. Nimic din ale lumii nu te vor mai stăpâni. Tu vei afla atunci în Iisus pe Răscumpărătorul, pe Stăpânul şi Mântuitorul tău. Tu vei afla în El comoara preţioasă. L-ai găsit pe Acela care-ţi face viaţa o neîntreruptă sărbătoare. Oricât de mari vor fi valurile vieţii, pe tine nu te vor mai acoperi, căci Iisus este la cârma vieţii tale. Oricât de mult vor bate vântu­rile ispitelor, tu nu te vei clătina, deoarece Iisus e lângă tine. El te apără, te păzeşte şi te ocroteşte pas cu pas. Rezemat pe sânul Lui, tu vei avea pace, linişte, cu deplină seninătate. O, cât de fericit este omul care L-a cunoscut pe Iisus Cel viu, pe Iisus care S-a răstignit pentru mine şi pentru tine, iubite cititor! Pe Iisus Mântuitorul…

Mai ales astăzi, când vântul nedreptăţii suflă peste tot, când la fiecare pas nu auzi decât gemete şi suspine grele, când ade­vărul şi dreptatea sunt călcate în picioare, când tot ce este rău şi putregăios este îm­brăţişat, ocrotit şi chiar trâmbiţat, când păcatul şi fărădelegea stăpânesc totul şi domnesc peste tot, când egoismul şi gelozia, ura şi invidia, perversitatea şi laşitatea, fariseismul şi făţărnicia se unesc spre a distruge tot ce este sfânt, curat şi înălţător, când răutăţile cresc de la zi la zi şi, întocmai unui val năprasnic, vor să înăbuşe tot ce este dumnezeiesc în om, când satan, pe drept cuvânt, a pătruns pe­ste tot şi în toţi, când lumina este socotită întuneric şi întunericul lumină, când păca­tul este pus în locul sfinţeniei, când lumea zace într-o teribilă orbire duhovnicească şi înoată din greu prin mocirla gusturilor păcătoase, nu mai este nici o scăpare şi nici o nădejde, decât în Iisus şi numai în El. Acolo şi numai acolo este alinare şi mângâiere pentru orice suflet, oricât de zdrobit şi oricât de rănit ar fi el.

Dragă cititorule, opreşte-te o clipă din drumul vieţii tale şi vezi: Îl cunoşti tu pe Iisus? Coboară-te în tine, însuţi şi cercetează-te cu toată seriozitatea. Când toţi te urăsc, când toţi te sapă şi-ţi întind curse felurite, tu vino sub scutul Domnului Iisus. Când toţi te vrăjmăşesc, când toţi te nesocotesc şi te prigonesc, tu vino la sânul Domnului Iisus. Când toţi te urăsc şi te alungă, când toţi nu te mai pot suferi şi ar vrea să se scape de tine, tu nu uita că atunci Iisus mai mult te vrea, te caută şi te doreşte. Când grele suferinţe te apasă şi nicăieri nu-ţi poţi găsi odihnă, tu vino-n grabă, căci şi atunci Iisus te chea­mă. Când toţi te ocărăsc şi te împroaşcă cu bârfiri otrăvitoare, deschide-ţi inima pentru Iisus şi El te va mângâia şi-ţi va alina orice durere. Iisus e singurul Care te înţelege, te vrea şi te iubeşte. El ştie starea ta şi-ţi cunoaşte suspinul inimii tale. Pentru aceea, ridică-te din lume şi vino la Iisus. El singur te iubeşte cu o iubire sfântă, cum nimeni altul nu te va iubi vreodată. Ridică-te dar şi vino fără întârziere sub steagul Domnului Iisus. Apropie-te de El şi El Se va apropia de tine. Deschide-I inima ta şi El te va umple de lumină, de viaţă şi de pace. Rupe chiar acum lanţul ce te leagă şi vino cu grabă la Iisus. Fără o hotărâre eroică de a o rupe cu lu­mea şi cu toate ale ei, tu nu vei putea niciodată să-L afli pe Iisus cu adevărat. Ridi­că-te şi Iisus te va lumina. Altfel vei ră­mâne mereu în întuneric şi Domnul Iisus te va părăsi. Valurile vieţii te vor lovi mereu şi te vor zdrobi pentru veşnicie. Iisus nu poate sta decât în lumină, căci El Însuşi este lumină. Apleacă-te dar chiar acum sub crucea de lumină a Domnului Iisus.

Nu te lăuda cu credinţa ta şi nici cu evlavia ori dărnicia ta, căci fără Iisus toate sunt numai zdrenţe murdare. Dezbracă-te de toate şi, ca şi cum te-ai fi născut din nou, apropie-te chiar acum de Domnul Iisus. Primeşte-L în inima şi-n duhul tău şi vei afla totul. Ascultă blânda Lui chemare şi vino cu inima deschisă la Cel ce astăzi Mâna îţi întinde. Vino, dragă cititor, [nici] o clipă nu mai întârzia, căci cine ştie dacă mâine nu e prea târziu? Astăzi este ziua mântuirii şi Iisus astăzi te caută, te vrea şi doreşte să te predai cu totul în Mâna Lui. Nu privi la lume şi nici la cei ce te înconjoară, căci toţi sunt vrăjmaşii mân­tuirii tale. Lumea te vrea în ale ei, să pieri cu ea pentru vecie, pe când Iisus te vrea fericit pentru totdeauna. Ce preferi, dragă cititorule: lumea, care te duce la moarte, la chin şi la suferinţă veşnică, ori pe Iisus, Care-ţi dă din plin viaţă fericită? Alege: moarte, ori viaţă; lumea, ori Iisus? Cugetă serios şi te hotărăşte. Totul depin­de acum de tine. Ai în faţă paharul morţii şi paharul vieţi. Ce vrei? Să mori pe vecie, ori să trăieşti pe vecie?… Răspunde!

din ”Părintele Vasile Ouatu, ostașul jertfirii de sine”
culegere şi prezentare: Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!