Evrei 4, 14-16; 5, 1-6
„Doamne Iisuse Hristoase, Cel Uns de Dumnezeu ca Împărat, Proroc şi Arhiereu Veşnic, Te rugăm coboară din Sfânta Sfintelor din Cer şi unge sufletele noastre cu Mirul pocăinţei, mintea noastră cu Mirul smereniei, inima noastră cu Mirul Iubirii, şi izbăveşte-ne de toată lucrarea diavolească ce s-a pornit asupra noastră, ca, izbăviţi şi mântuiţi prin Mila Ta cea mare, să Te slăvim cu Îngerii în Ceruri: Aliluia!” (Acatistul Domnului Iisus Hristos, Arhierul Veşnic)
Domnului Iisus Hristos, este Arhiereul cel mai Înalt, căci nu prin sânge de ţapi şi de viţei, ci – prin Însuşi Sângele Său – a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor şi a dobândit o veşnică răscumpărare pentru sufletele noastre.
A străbătut cerurile, şi aceasta n-a făcut-o pentru El, având nevoie de slava oamenilor, ci a făcut-o pentru folosul nostru, în al cărui chip S-a şi întrupat. Căci nouă ne-a spus: „Merg să vă gătesc vouă loc!” (Ioan 14, 2-3). Haina care ne dă dreptul să intrăm în Împărăţia Sa este cea pe care o primim în Taina Sfântului Botez – după cuvintele: Dă-mi mie haina luminoasă, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, mult-Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru!… Dar haina aceasta trebuie păstrată…
Să fim sinceri cu noi înşine şi să reflectăm la starea cea lăuntrică a sufletului nostru. Veghem mereu să ne păstrăm curăţia? Căutăm să ne curăţim? Mai suntem noi curaţi? Ia gândiţi-vă la un copilaş pe care îl îmbrăcăm cu o cămaşă albă şi îl lăsăm cu ea, pe el, o zi întreagă. Cum va fi, seara, cămaşa lui? Cu siguranţă se va fi murdărit. Aşa facem şi noi, în fiecare zi, în umblarea noastră.
Cuvintele Apostolul Pavel vin să ne întărească şi să nu ne lase să cădem pradă descurajării. Ne spune el atât de clar: „Să ne apropiem deci cu încredere de tronul harului ca să luăm milă”. Ce bucurie aduce acest îndemn pentru fiecare fiu risipitor, pentru fiecare fiu căzut!… Pentru că Cel care stă pe Tron, Arhiereul cel veşnic, este gata să sufere alături de noi şi, totodată, cunoaşte firea noastră cea slabă.
Iar momentul nostru de întâlnire cu El este în Sfânta Liturghie. Deşi poate ni-L imaginăm undeva foarte departe pe Acest Arhiereu, Care este totodată şi Jertfa – El vine în locul, în timpul şi în prezenţa noastră. Şi vine atât de concret, încât pâinea şi vinul de pe Sfânta Masă, la un moment dat, devin Trupul şi Sângele Său. Dar nu ajunge să iei Sfânta Împărtăşanie pentru gustul de vin şi de pâine. Trebuie împreună. Pământeşte, simţi ce simţi… Dar, sufleteşte, trăieşte realitatea Cuvânt „Doamne Iisuse Hristoase, Cel Uns de Dumnezeu ca Împărat, Proroc şi Arhiereu Veşnic, Te rugăm coboară din Sfânta Sfintelor din Cer şi unge sufletele noastre cu Mirul pocăinţei, mintea noastră cu Mirul smereniei, inima noastră cu Mirul Iubirii, şi izbăveşte-ne de toată lucrarea diavolească ce s-a pornit asupra noastră, ca, izbăviţi şi mântuiţi prin Mila Ta cea mare, să Te slăvim cu Îngerii în Ceruri: Aliluia!” (Acatistul Domnului Iisus Hristos, Arhierul Veşnic) Mântuitorului Hristos – Cel ce Se Jertfeşte (cf. Pr. Petru Moga).
Fratele Traian Dorz mărturiseşte faptul că cea mai mare putere în rugăciunile sale i-a dat-o întotdeauna dulcea încredinţare care îi venea în inimă, gândindu-se la cuvintele acestea: „Milă de slăbiciunile noastre”. Şi continuă el: „Cea mai dulce pace şi încurajare în nereuşitele mele, în greşelile mele, în prăbuşirile mele, trupeşti şi sufleteşti, îmi vine numai de la această dulce încredinţare pe bunătatea puterii Marelui meu Dumnezeu şi Mântuitor Iisus Hristos… Marele şi Unicul nostru Preot care are milă de slăbiciunile noastre, nu fiindcă le-ar avea şi El, ci pentru că – ispitit fiind de toate acestea întocmai ca şi noi, dar fără de păcat – ni le cunoaşte, ni le înţelege, ni le acoperă…”
Dragă cititorule, faptul că Hristos, Arhiereul cel veşnic, Se întrupează în Sfânta Liturghie, gata să dea milă şi har – curăţindu-ne de întinăciune – ne cheamă şi pe noi să ne alăturăm fiinţa noastră acestei coborâri concrete a Domnului Hristos în istoria, în locul şi timpul pe care noi îl trăim astăzi, devenind tuturor celor ce-L ascultă pricină de mântuire veşnică. Amin.
Pr. Florin MIHOLCA
