„Spune Domnul Hristos: Du-te şi spune ce bine ţi-a făcut ţie Domnul. De multe ori, degeaba încerci să-i spui lucruri înalte şi complicate unui om, că, de fapt, pe el nu-l interesează asta. Oamenii vor, şi asta contează enorm, să poţi să le spui exact cum zicea acel om: Uite, eu am fost îndrăcit şi Hristos m-a vindecat. Orbul: Am fost orb, şi acum văd. Dar sunt şi situaţii în care oamenii au totuşi întrebări. Şi atunci trebuie să fii pregătit. Şi sunt foarte supărat pe cei care lovesc în teologie, pentru că oamenii aceştia nu ştiu ce fac. Noi, fără teologie, fără să ştii să arăţi că noi credem în Sfânta Treime – şi asta înseamnă teologie –, să poţi să arăţi că noi credem în Dumnezeu-Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi că Sfânta Treime înseamnă singura mărturisire a Unui Dumnezeu care este Iubire, cum zicea marele Părinte Stăniloae: Sfânta Treime este structura Supremei Iubiri, dacă noi nu putem mărturisi, cât de cât, cu argumente biblice, Sfânta Treime, noi nu putem mărturisi credinţa creştină. Şi atunci trebuie să ne adâncim în cercetarea Cuvântului lui Dumnezeu.
Domnul Iisus Hristos a murit pentru două motive, în principal, după cele ce vedem în Evanghelie: pentru că a încălcat Sabatul – culmea e că mai sunt încă azi creştini care mai ţin sabatul. Pentru asta, au vrut să-L omoare: că a făcut minuni în ziua Sabatului şi a încălcat Sabatul, şi au luat pietre în mâini să-L omoare că «De ce calcă Sabatul?»… Şi al doilea, pentru că a susţinut că El este Fiul lui Dumnezeu. Atunci, marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a zis: Asta e blasfemie. Dar totuşi Domnul Hristos a susţinut asta chiar dacă L-a costat moartea pe Cruce. Şi atunci noi să nu putem susţine, cu versete din Biblie, că Domnul Hristos este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, de o fiinţă cu Tatăl, Fiul Tatălui, Fiul veşnic al Tatălui? Deci foarte important e să putem să dăm mărturie profundă atunci când ni se cere şi în lucrurile acestea mai complicate. Să ştim şi să putem arăta lucrurile acestea din Sfânta Scriptură. Şi această deschidere la dialog este una dintre noutăţile Oastei Domnului.
Părintele Iosif Trifa şi-a dat seama, în vremea lui, de ce mare distanţă este între unii care ştiu foarte multe şi foarte bine şi oamenii de jos care nu ştiu aproape nimic, dar nici pe cine să întrebe, sau nu au nici curajul de a întreba, pentru că mulţi dintre cei care ştiau se situau undeva pe un piedestal foarte înalt şi nu ajungea nimeni la ei. Or, Părintele Iosif Trifa s-a coborât, s-a smerit, aşa cum Însuşi Mântuitorul a făcut-o. Pilda care va fi mâine, Domnul Hristos de ce a spus-o? Pentru unii care-L acuzau că stă la masă cu păcătoşii, cu desfrânaţii, a spus şi pilda aceasta; de fapt, a spus trei pilde, ca să le dea răspuns să le arate cât de mult iubeşte Dumnezeu. (…)
Să ne ajute Domnul să facem, la măsura noastră, ceea ce ne-a învăţat Părintele Iosif Trifa şi ceea ce el a făcut”.
Pr. Gelu Săvărăşan (Cluj-Napoca
