Iubiţii mei, în Apocalipsa, la Biserici, sunt şapte făgăduinţe atât de minunate! Dar câte nu sunt?… Căci sunt o mie şi nouă sute de făgăduinţe, iubiţii mei. Şi cea mai mare făgăduinţă ar fi: să fii copil al lui Dumnezeu şi să moşteneşti viaţa veşnică – şi ar fi de-ajuns.
Dar uite ce spune aici în Apocalipsa: „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: «Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu»” (Bisericii întâi, Bisericii din Efes).
Celei de a doua Biserici: „Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul: «Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte»”.
Bisericii din Pergam: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă. Şi-i voi da o piatră albă şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni, decât acela care-l primeşte”.
Bisericii din Tiatira: „«Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările mele îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu. Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.» Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul”.
Către Biserica din Sardes: „«Cel ce va birui va fi astfel îmbrăcat în haine albe, nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Săi». Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul”.
Către Biserica din Filadelfia: „Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului Meu şi nu va ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer, de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou”.
Iubiţii mei, ce lucruri minunate!
Ultima, Biserica din Laodicea: „Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Său de domnie”. Iubiţii mei, cu El, pe scaunul Său de domnie!…
Ce făgăduinţe din partea lui Dumnezeu! Dar când ne uităm în mijlocul nostru şi vedem într-adevăr cum Dumnezeu a găsit cu cale să ne smulgă pe noi şi să ne scoată din acest veac şi din tabăra lumii… Ne uităm în mijlocul nostru, cum spune apostolul: „Uitaţi-vă între voi, fraţilor: între voi nu sunt mulţi de neam bun, nici de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile cele nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte”. Şi-i spuneam cuiva acum, într-o seară:
– Crezi că mai este ceva după moarte sau nu? Şi spunea:
– Ascultă, ce vrei să-mi spui dumneata mie cuvinte din astea? Eu, cu două şcoli medii… îmi vorbeşti dumneata despre astea? Eu nu vreau să ascult de la oameni de rând, care nu ştiu carte. Lucrurile astea să mi le spună un om învăţat.
Vedeţi, dragii mei, cât e de oarbă înţelepciunea lumii, aşa cum spune Apostolul Pavel, care era un înţelept, nu-i aşa? „Înţelepciunea lumii este o nebunie înaintea lui Dumnezeu.” Căci el poate nici nu s-ar fi întors la Dumnezeu, dacă nu l-ar fi (…) orbit Dumnezeu pe drumul Damascului.
Deci iată, dragii mei, cu câtă greutate… cum spune Apostolul Pavel: „Uitaţi-vă între voi, fraţilor, că între voi nu sunt mulţi de neam ales, nici de neam bun”. „Unde este cărturarul, unde este vorbăreţul veacului acestuia? Unde este înţeleptul lumii acesteia? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia, întrucât cei înţelepţi, cu înţelepciunea lor, n-au vrut să-L cunoască pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu”. Aşa că, iubiţii mei, foarte rar vezi, ici-colo, câte unul dintre aceştia, care au scăpat şi ei printre ceilalţi. De aceea, Domnul Iisus Însuşi spune către Tatăl: „Te laud, Tată Sfinte al cerului şi al pământului, că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată Doamne, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale”. Şi apoi spune în Corinteni: „Totuşi ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârşiţi este o înţelepciune, dar nu a veacului acestuia. Nici a fruntaşilor veacului acestuia, care vor fi nimiciţi. Ci noi propovăduim înţelepciunea cea tainică, ţinută ascunsă de veacuri şi descoperită acum preaaleşilor Săi”. Nu numai aleşilor Săi: preaaleşilor Săi. „Înţelepciune pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntaşii veacului acestuia. Căci dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. Dar lucruri pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit…”. Pentru cine? Pentru cei care-L iubesc, pentru cei care-L doresc, pentru cei care-L aşteaptă. Pentru cei care zi şi noapte cugetă la legea Lui. Pentru cei care şi-au pus viaţa-n joc pentru El. Pentru acei care sunt gata şi pentru plug, şi pentru jertfă. Pentru acei care sunt în clocot pentru El şi pentru Evanghelia Lui.
Domnul să ne ajute să nu fim numai o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor, înşelându-ne singuri. Ci să fim gata şi pentru plug, şi pentru jertfă.
Slăvit să fie Domnul!
din vorbirea fratelui Ioan Voina la o adunare de revelion – 1972
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010, vol. 3
