Am găsit în Moţiune şapte puncte deosebite, care ar trebui să ne fie nouă şapte jaloane pe drumul care duce spre cer, pentru Oastea Domnului, pentru noi toţi.
Primul element al Moţiunii este binecuvântarea Bisericii. Tot ceea ce facem să fie cu binecuvântarea Bisericii, adică să nu facem nimic, nici un lucru de pe care Biserica să-şi ia binecuvântarea sa. Să nu facem nimic care este împotriva Bisericii.
Al doilea punct este voluntariatul Mişcării, faptul că în Lucrarea Oastei, în lupta aceasta a mântuirii, fiecare intră de bună voie, fiecare este liber să-şi expună dorinţa de a intra în rândurile acestei oştiri, care vrea să lupte, pe viaţă şi pe moarte, împotriva tuturor păcatelor.
Al treilea punct este cel referitor la conducătorii Oastei Domnului. Vorbeşte Părintele despre cine trebuie să fie conducătorii Oastei Domnului: numai acela care este ostaş cu adevărat, numai unul care şi-a dăruit viaţa lui în lupta aceasta a mântuirii şi care este recunoscut de către fraţi ca unul care s-a dăruit cu totul Domnului, acela poate fi un conducător al Oastei.
Un al patrulea punct este statutul juridic al Oastei. Părintele Iosif zice că trebuie, pentru Oaste, un statut juridic. Statutul duhovnicesc al Oastei este cel al Bisericii; noi ne supunem legii Bisericii; nu avem altă lege, nu avem alte învăţături decât învăţătura Bisericii. Oastea Domnului nu-i mai mult decât Ortodoxia, dar Oastea Domnului trebuie să aibă un statut juridic al ei.
Un alt punct, al cincilea, este cenzura Bisericii asupra scrisului Părintelui Iosif şi a foilor de la Oaste. Părintele Iosif spune în Moţiune că toată opera lui o supune cenzurii Bisericii.
În al şaselea punct, penultimul, Părintele Iosif vorbeşte despre darea de seamă anuală către fraţi în legătură cu tot ceea ce se face în Lucrarea Oastei Domnului.
Ultimul punct, şi al şaptelea, despre care se vorbeşte în Moţiune este reaşezarea Părintelui Iosif în altar, adică ridicarea caterisirii. Oastea Domnului nu poate fi altfel împreună decât avândul pe Părintele Iosif în altar, avându-l îmbrăcat în odăjdii de preot, slujind Liturghia. Sunt puncte în Moţiune pe care numai rugându-ne lui Dumnezeu le putem înţelege deplin sau întro măsură mai mare. Dar aceste puncte sunt jaloane veşnice ale drumului Oastei Domnului.
Preot Petru RONCEA
(din Cuvânt rostit la Adunarea de comemorare a 70 ani de la Moţiunea din 12 septembrie 1937, Sibiu, 2007)
