Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Schimbările omenirii

Schimbările omenirii

Schimbările omenirii

Mai mult ca altădată, din diverse surse de informare, aflăm despre ritmul accelerat în care se produc schimbările din lumea noastră. Astfel de informaţii sunt preluate de mulţi dintre semenii noştri care le concluzionează şi le concretizează în exprimări de forma: Ce mult s-au schimbat oamenii, s-au schimbat timpurile…; nimic nu mai este ca înainte, parcă trăim într-o altă lume; am devenit o lume fără Dumnezeu… S-a schimbat şi natura ş. a. La prima vedere, acestea pot fi considerate ca exagerări dar, aplecându-ne cu mai mare atenţie asupra lor, putem să înţelegem cât de mult adevăr cuprind ele.

Trebuie precizat de la început că, potrivit învăţăturii creştine, existenţa noastră este definită ca o succesiune de schimbări sau ca o schimbare continuă. Într-adevăr, pentru a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu, fiinţa omenească trebuie să treacă prin marea schimbare a naşterii din nou, urmată de un şir continuu de schimbări produse prin actul pocăinţei şi al împărtăşirii cu sfintele Taine, care durează până la sfârşitul vieţii. Toate schimbările care se petrec pe pământ, prin binecuvântarea şi prin iubirea lui Dumnezeu, sunt rânduite pentru binele şi spre mântuirea omului. Dar, neînţelegând acest mare adevăr şi, prin neascultare, prin mândrie şi prin îndepărtare de Dumnezeu, omul produce şi forţează propriile schimbări care să fie favorabile modului de viaţă lipsit de Hristos.

Într-adevăr, trebuie să constatăm că ne aflăm într-o perioadă de mari şi rapide schimbări care au fost produse de către oameni. În ultimele cinci decenii, tehnologia a pătruns profund în viaţa noastră, modificând fundamental relaţiile dintre oameni şi modul lor de existenţă. Ca urmare, şi societatea a trecut şi trece prin unele schimbări radicale, care au drept scop să producă transformări în însăşi esenţa ei, punând sub semnul întrebării modul de constituire al familiei, rolul ei şi modul de educare al copiilor. Într-o astfel de societate, se doreşte o altă religie, de esenţă păgână, care să acorde omului o libertate deplină de a făptui, fără reţineri, chiar ceea ce este considerat ca fiind păcat în creştinism, încercându-se eliminarea principiilor creştine din viaţa personală şi socială. Prin globalizare, se înlesneşte ca toate aceste schimbări să se petreacă şi să se regăsească la nivelul întregii lumi.

Chiar dacă este destul de generală, imaginea creată de aceste referinţe ne poate sugera rapiditatea şi amploarea principalelor schimbări petrecute în ultimele decenii. Problema importantă constă în a înţelege efectele pe care acestea le au, în general, asupra oamenilor şi, mai ales, asupra copiilor şi tinerilor. Judecând din punct de vedere creştin, putem afirma că aceste efecte sunt deosebit de grave, fiind pe deplin vizibile în lumea contemporană şi având tendinţă de dezvoltare în viitor. Amintim aici de lepădarea de Hristos, de tendinţa evidentă de a considera păcatul ca fiind virtute, de tendinţa generală de inversare a valorilor ş. a.

De ce oare schimbările produse de oameni dezvoltă atâtea efecte negative? Răspunsul poate fi simplu: din cauză că au fost făcute fără binecuvântarea lui Dumnezeu, Singurul care poate fi considerat punctul de referinţă neschimbabil! În lipsa acestui reper, toate schimbările duc spre rătăcire, spre moarte! Dacă oamenii ar înţelege că „Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare” (Iacov 1, 17), atunci toate acţiunile lor vor fi binecuvântate de Dumnezeu şi nu va mai fi rătăcire şi moarte. Având în vedere realitatea lumii contemporane, ce trebuie să facă creştinii? Potrivit Sfinţilor Părinţi, lumea poate deveni mai bună, poate fi schimbată în măsura în care fiecare dintre noi devine mai bun prin pocăinţă continuă, prin schimbarea minţii. Părintele Iosif Trifa spune că „Stând la picioarele Crucii, o putere de sus îţi schimbă inima, îţi schimbă ochii, îţi schimbă urechile, mâinile, vorbele şi purtările”. Sf. Paisie Aghioritul spune că „…în vreme ce omul ia aminte la sine însuşi şi se pocăieşte, atunci intervine Dumnezeu şi schimbă lumea”.

Dacă pocăinţa unui singur om are putere să-L determine pe Dumnezeu să schimbe lumea, cât de mare putere are mulţimea celor care Îl iubesc pe Hristos, a acelora care tind spre asemănarea cu El, aşa cum spun versurile: „Dă-ne inimii adânca şi curata părtăşie / cu mulţimea celor care Te iubesc în curăţie, / fă-ne tot mai blânzi, mai darnici, mai cu milă de oricine, / schimbă-ne mereu o, Doamne, pân-vom semăna cu Tine” (Traian Dorz, Azi, când Anul vechi, Iisuse).

Gh. PINTILIE

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *