Home Sfântul Simeon Noul Teolog – Puţină învăţătură despre fire, privind creaţia lumii şi zidirea lui Adam.

Sfântul Simeon Noul Teolog – Puţină învăţătură despre fire, privind creaţia lumii şi zidirea lui Adam.

Sfântul Simeon Noul Teolog – Puţină învăţătură despre fire, privind creaţia lumii şi zidirea lui Adam.

Dumnezeu nu a dat la început primilor oameni zidiţi numai raiul, cum socotesc unii, nici nu l-a făcut numai pe om nestricăcios, ci cu mult mai mult şi înaintea lui, tot pămîntul acesta pe care îl locuim şi toate cele de pe pămînt, ca şi cerul şi cele din el, aducîndu-le la fiinţă în cinci zile. În a şasea zi a zidit apoi pe Adam şi l-a aşezat pe el domn şi împărat al întregii lumi văzute. Şi nici Eva nu era atunci adusă la existenţă, nici raiul, ci numai lumea aceasta fusese creată ca un fel de rai, nestricăcioasă, dar materială şi supusă simţurilor  .

Pe ea a dat-o, cum s-a spus, lui Adam şi urmaşilor lui, spre a se bucura de ea. Dar să nu-ţi pară aceasta un lucru ciudat, ci aşteaptă urmarea cuvîntului, care-ţi va dovedi aceasta în chip limpede prin însăşi Sfînta Scriptură : «La început a făcut Dumnezeu cerul şi pămîntul. Iar pămîntul era nevăzut şi netocmit» (Facere I, 1—2). Pe urmă, istorisind în amănunt toate celelalte fapte ale creaţiei lui Dumnezeu, după ce spune : «Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, ziua a cincea» (Facere I, 23), adaogă : «Şi a zis Dumnezeu : să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră şi să stăpînească peste peştii mării şi peste păsările cerului şi peste animalele de pe tot pămîntul şi peste toate cele ce se tîrăsc pe pămînt. Şi a făcut Dumnezeu pe om, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe el, bărbat şi femeie i-a făcut pe ei» (Facere I, 24—27). Spune bărbat şi femeie, nu pentru că Eva era deja făcută, ci pentru că se afla împreună cu Adam în coasta lui. Iar aceasta o veţi cunoaşte mai limpede din cele ce urmează : «Şi i-a binecuvântat pe ei Dumnezeu zicînd: creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pămîntul şi-l stăpîniţi pe el şi stăpîniţi peste peştii mării şi peste păsările cerului şi peste toate animalele de pe tot pămîntul şi peste toate cele ce se tîrăsc pe pămînt» (Facere I, 28). Vezi cum a dat Dumnezeu întreagă această lume, ca pe un rai, omului de la început ? Căci de ce alt pămînt vorbeşte, dacă nu de acesta în care locuim şi acum, cum s-a zis, şi nicidecum de altul ? De aceea adaogă zicînd : «Şi a zis Dumnezeu : iată, v-am dat vouă toată iarba purtătoare de sămînţă, care este pe faţa pămîntului ; şi tot pomul care are în sine rod purtător de sămînţă va fi vouă spre mîncare şi tuturor animalelor pămîntului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor celor ce se tîrăsc pe pămînt» (Facere I, 29—30). Vezi că toate cele văzute, cele de pe pămînt şi din mare, le-a dat lui Adam şi nouă urmaşilor lui spre folosire şi nu i-a dăruit lui numai raiul ?

Căci toate cîte le-a spus lui Adam, ni le-a spus nouă, tuturor, precum Acelaşi Dumnezeu a spus mai pe urmă către apostoli prin Cuvîntul cel viu al Său, zicînd : «Cele ce le spun vouă, le spun tuturor» (Marcu XIII, 37). Căci El ştia că neamul nostru se va înmulţi pe pămînt, în mulţimi nesfîrşite şi nenumărate. Şi dacă, cu toate că am călcat porunca Lui şi am fost osîndiţi să vieţuim în chip trecător şi să murim, noi oamenii am ajuns la atîta mulţime, gîndeşte-te cîţi ar fi trebuit să fie cei născuţi de la creaţia lumii dacă n-ar fi murit ? Şi ce viaţă şi petrecere ar fi avut, dacă s-ar fi păstrat nestricăcios şi nemuritor, într-o lume nestricăcioasă, dacă ar fi trăit o viaţă fără de păcat şi fără supă- rări, fără griji şi fără osteneală ? Şi cum s-ar fi înălţat prin înaintarea în păzirea poruncilor lui Dumnezeu şi prin înfăptuirea gîndurilor bune, în chip treptat, la o slavă şi la o schimbare mai desăvîrşită, apropiindu-se de Dumnezeu şi de luminile izvorîte din Dumnezeire ? Cum s-ar fi făcut sufletul fiecăruia mai strălucitor, iar trupul supus simţurilor şi material s-ar fi prefăcut şi preschimbat în nematerial şi duhovnicesc şi mai presus de toată simţirea ?  Dar şi ce mare bucurie şi veselie ar fi sporit în noi din convieţuirea noastră ? Fără îndoială o bucurie cu totul negrăită şi neînţeleasă de gîndurile noastre. Ia seama, de altfel, că nu s-a scris : «A făcut Dumnezeu raiul», nici : «A zis : să fie, şi s-a făcut». Ci : «l-a sădit Dumnezeu pe el şi a făcut să răsară din pămînt tot pomul frumos la vedere şi bun la mîncare» (Facere II, 9), avînd roade de tot felul, care nu se stricau şi nu lipseau niciodată, ci erau totdeauna proaspete şi dulci şi procurau dulceaţă şi desfătare primilor oameni creaţi  . Căci trebuia să se procure trupurilor lor nestricăcioase şi o hrană nestricăcioasă. De aceea viaţa şi petrecerea lor în mijlocul raiului era şi ea lipsită de osteneli şi de frămîntări. Acest rai l-a înconjurat Făcătorul lui cu ziduri, aşezînd o intrare prin care ei intrau şi ieşeau.

  • Întîia cuvîntare morală a Sfîntului Simeon Noul Teolog

text îngrijit de Tudosanu Ancuta

error

Author: Editor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *