1. Prin lumina Sa şi prin adevărul Său, Hristos ne-a adus soluţia cea mai fericită nu numai în relaţiile dintre om şi Dumnezeu, ci şi în relaţiile dintre om şi om,
dintre stat şi stat,
dintre popor şi popor.
Ferice de oricine caută şi are această Lumină!
2. Sistemul lui Hristos, bazat pe iubire şi dreptate,
pe libertate şi sfinţenie,
ar fi adus cu adevărat fericirea şi îndestularea tuturor oamenilor.
Ar fi adus libertatea tuturor popoarelor, făcând din toate naţiunile lumii o mare familie fără graniţe, fără tirani şi fără exploatare.
Dar oamenii L-au respins pe Hristos
şi l-au cerut pe Baraba.
De aceea lumea acum nu mai poate scăpa de barabe, de fiii şi urmaşii barabelor. Ea şi i-a ales.
Şi ea şi-i alege.
De aceea Dumnezeu îi lasă pe aceştia s-o chinuie.
3. Poate ştreangurile din care împletise Iisus biciul cu care alungase negustorii din Templu erau legăturile pe care abia le luase de la boii şi de la oile lor, pe care El le slobozise, dându-le drumul să plece dezlegate.
Din legăturile cu care aceştia îi robiseră pe alţii, Domnul făcea mijlocul de pedeapsă pentru ei.
Nu face pe nimeni să sufere din pricina ta.
Pentru suferinţa celor nevinovaţi, te va bate Dumnezeu pe tine, cel ce o pricinuieşti.
4. Dacă cineva are putere în vorbă şi în faptă,
dacă o lucrare are putere în luptă şi în roade,
dacă o mişcare are putere în avânt şi în întindere,
acestea sunt dovezi că acolo a fost şi este jertfă.
Fără jertfă, nimic bun, înălţător şi sfânt nu trăieşte,
nu propăşeşte,
nu biruie
şi nu rodeşte pe pământ.
5. Puterea Domnului Iisus este Jertfa Lui care, din momentul acceptării ei, era ca şi dată.
Pe temeiul acestei Jertfe El a venit în lume
şi, luându-se la luptă cu toate puterile înspăimântătoare ale întunericului,
le-a supus şi le-a zdrobit,
începând de la Templu şi până la Golgota.
Pentru ca să izbăvească din robia lor tot ce era robit prin înşelăciune şi silnicie.
Şi aşa va face Hristos totdeauna.
6. Pe temeiul Jertfei şi al Crucii Sale, Domnul Iisus vrea acum
şi poate acum
să te mântuiască şi pe tine, dragă suflete pierdut.
Să ştii că Iisus Hristos este un Mântuitor Care poa¬te să facă tot ce vrea în cer şi pe pământ.
Şi El este gata să şi facă totul pentru tine,
dacă tu Îi ceri aceasta din tot sufletul tău.
Cere-I şi primeşte prin credinţă asta.
7. Este o mare nenorocire când nu înţelege cineva ce spui;
dar e nespus mai mare când,
fie din cauza prostiei, fie din cauza răutăţii lui,
fără ruşine de conştiinţa sa, fără teamă de Dumnezeu
şi fără respect de adevăr,
spune ce nu ai spus şi ce nici nu te-ai gândit măcar să spui vreodată,
învinuindu-te prin asta numai ca să-ţi poată face rău.
Şi trupeşte şi sufleteşte.
Un astfel de om este un demon.
8. De oamenii proşti sau necinstiţi trebuie să te fereşti totdeauna,
căci tot ceea ce nu vor înţelege ei
sau nu le va conveni lor,
vor răstălmăci.
Şi se vor duce apoi să te arate autorităţii că ai spus cine ştie ce prăpăstii.
Iar judecata aceasta grăbită şi nedreaptă va fi gata să te condamne îndată, pe astfel de mărturii îngrozitor de neserioase şi de rău-voitoare.
Ca pe Domnul Hristos.
9. Omule, teme-te de Dumnezeu şi de Judecata Lui cea dreaptă şi nu face nimănui rău cu nici un cuvânt.
Nu fi cu o inimă necinstită şi rea, învinuind şi pârând pe cineva.
Nu învinui şi, mai ales, nu pârî pe nedrept, răstălmăcind spusele cuiva, ca să-i faci rău,
căci te va bate Dumnezeu
şi pe tine şi pe urmaşii tăi,
cum i-a bătut pe cei ce-L învinuiau pe Mântuitorul cel Nevinovat
şi pe urmaşii urmaşilor lor prin toată istoria până astăzi.
10. Dacă nu înţelegi ceva, întrebă încă o dată.
Niciodată să nu-ţi fie ruşine să întrebi când nu înţelegi ceva.
E mai ruşine şi mai rău de o mie de ori să spui rău, după inima ta cea rea, ceea ce ai înţeles rău fiindcă n-ai mai întrebat o dată.
Iată ce rău poate ieşi din răstălmăcirea unui cuvânt.
11. Un înţelept a fost întrebat odată:
– Cum ai ajuns la o atât de mare şi adâncă înţelep¬ciune?
– Niciodată nu mi-a fost ruşine să întreb ceea ce nu ştiam, a răspuns acesta.
Înţelepciunea spune: Cine întreabă încă o dată nu greşeşte.
Dar cele două fiare: prostia şi răutatea, nu întreabă, fiindcă mai dinainte se gândesc să facă rău.
12. Tot aşa se poartă şi azi oamenii rău-intenţionaţi faţă de Cuvântul Domnului: îşi spun cuvintele lor, dar le dau ca fiind ale Domnului.
Batjocoritorii Bibliei inventează şi interpretează ten¬denţios Evanghelia, atribuindu-i lucruri pe care Domnul nu le-a spus şi nici nu le-a gândit niciodată.
Şi folosesc apoi aceste false susţineri ale lor ca pe nişte acuze împotriva lui Hristos.
13. Fiii dezbinărilor, ai tulburării şi ai rătăcirii de la credinţa adevărată strică mereu Cuvântul Sfânt.
Fiecare gură rea şi duh rătăcit, pline de îngâmfarea neştiinţei, răspândesc tot felul de interpretări prăpăstioase,
după prăpastia din mintea şi din inima lor,
dar nu se tem să spună monstruozităţilor spuse de dânşii că sunt cuvintele Domnului.
Orbi sunt şi nebuni.
14. Scopul diavolului este să dezbine şi să slăbească lucrarea Bisericii creştine.
Iar pentru aceasta ştie el că cea mai bună armă este fratele dezbinat şi viclean.
Nimeni n-ar fi putut face ceea ce a făcut Iuda,
dacă nu era el să vândă.
15. Nimeni n-ar fi putut slăbi şi împiedica Biserica de la opera ei divină pe pământ ca acei care, din mijlocul ei, au lucrat şi lucrează tulburări, dezbinare şi vânzări nelegiuite în Numele Domnului.
Ce grozăvie e aceasta! Nici focul veşnic nu-i o des¬tulă pedeapsă pentru ei.
16. O, suflete al meu, respectă şi ascultă fiecare cuvânt al Domnului şi al învăţăturii Lui
fără să îndepărtezi sau să dispreţuieşti nimic din ceea ce acum tu nu poţi încă primi
sau nu poţi încă înţelege
fie pentru că n-a sosit vremea lui,
fie pentru că n-a sosit vremea ta.
Nu te grăbi să iei poziţie împotriva îndrumării şi mustrării niciodată.
Cântăreşte şi aşteaptă,
că şi lumina are vremea ei la care vine totdeauna.
Credinţa vede înainte,
răbdarea află pe urmă,
dar binecuvântarea este la fel pentru amândouă.
Piatra scumpă / Traian Dorz. – Ed. a 2-a. – Sibiu : Oastea Domnului, 2014
