Cine mi te-a pus pe suflet
şi pe ochi, şi faţă,
şi pe grai, şi pe simţire,
şi pe-ntreaga viaţă;
cine, cântec de iubire,
mi te-a pus în viaţă?
Căci de-atunci, viaţa-mi arde,
ochii n-au hodină,
duhul zboară, gura cântă,
inima suspină –
de lumină şi-ncântare,
inima suspină.
Revărsarea bucuriei
n-are stăvilare,
din ce arde mai puternic,
creşte tot mai mare –
arde, suferă şi-ntruna
creşte tot mai mare!
Fă-te, cântec, revărsare
fără de oprire,
fă-te foc ce-aprinde lumea,
cântec de iubire –
pentr-un Unic Mire, unic
cântec de iubire.
Pentru slava Celui care
mi te-a pus pe faţă
şi pe suflet, şi pe buze,
dulcea mea viaţă –
lumea-n veci să te trăiască,
dulcea mea viaţă!
TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
