Domnul Dumnezeu a ridicat în diferite timpuri prooroci care să predice oamenilor căile mântuirii. Ioan a fost cel din urmă prooroc. După el a venit în lume însuşi Iisus, Fiul lui Dumnezeu. După Ioan a venit în lume, Lumina, Calea, Adevărul şi Viaţa.
Însă, vai, lumea şi oamenii s-au cufundat din nou în întuneric, în răutăţi şi fărădelegi. Lumea şi oamenii au stricat parcă din nou legământul de iertare şi pace pe care scumpul nostru Mântuitor L-a încheiat cu Dumnezeu prin scump sângele Său.
De aceea, începe din nou să răsune în lume glasul mâniei lui Dumnezeu. Începe din nou parcă glasul profeţilor. Semnele, arătările, urgiile, frământările, necazurile vremilor noastre sunt glasul celui ce striga odinioară în pustie: „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor“.
„Iată, securea, striga Ioan, la rădăcina pomilor zace… Pui de năpârci, unde veţi fugi de urgia ce va să vină?… Faceţi dar roade vrednice de pocăinţă!“ (Matei 3, 7-8). Cu adevărat, securea stă la rădăcina pomului vieţii noastre. Cine ştie ce urgii, ce pedepse şi încercări ne mai aşteaptă pentru fărădelegile noastre, căci semnele sunt mai mult tot de rău decât de bine.
„Şi noroadele, spăimântate, îl întrebau pe Ioan: Ce trebuie să facem?“ (Luca 3, 10).
„Şi au venit şi nişte vameşi şi i-au zis lui: Învăţătorule, ce trebuie să facem?“ (Luca 3, 12).
„Şi îl întrebau şi ostaşii: Ce trebuie să facem?“ (Luca 3, 14).
„Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor“ – striga Ioan.
Ioan le-a răspuns tuturor să se lase de răutăţi şi să trăiască o viaţă după poruncile lui Dumnezeu (Luca 3, 10-14).
Urgiile, şi arătările, şi frământările vremilor noastre trebuie să ne ducă şi pe noi la întrebarea: „Ce trebuie să facem?“. Trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu vrea ceva cu noi şi, în faţa acestui lucru, trebuie să ne întrebăm: ce trebuie să facem?
„Întoarceţi-vă şi vă abateţi de la toate fărădelegile voastre şi nu voi fi vouă spre certare, zice Domnul. Lepădaţi de la voi toate fărădelegile voastre care le-aţi făcut asupra Mea şi vă faceţi vouă inimă nouă şi duh nou. Căci Eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul, ci să se întoarcă şi să fie viu“ (Iezec. 18, 31-32).
Să cădem plângând la piciorul Crucii Mântuitorului. Să-L rugăm pe scumpul nostru Mântuitor să ne împace din nou cu Tatăl Ceresc prin Jertfa cea sfântă a sângelui Său!
Trăim vremuri biblice / preot Iosif Trifa. – Ed. a 3-a. – Sibiu: Oastea Domnului, 2000
