Slãvita noastrã Veşnicie
Mântuitor Preafericit
înlãcrimat de bucurie
la Sânul Tãu ne-am alipit.
Al nostru eşti… cu plinãtate
simţim în noi c-ai coborât
cãci inima din piept ne bate
atât de fericit, atât.
Al nostru eşti, iar noi Iisuse
pe veci de veci suntem ai Tãi
Tu bucurii cereşti nespuse
ne dai pe-a lumii triste cãi.
Ai Tãi sîntem… şi-aici în lume
nimic nu vrem aşa iubit
cã Ţie Scump şi Dulce Nume
cu tot ce-avem ne-am dãruit.
Pe-al nostru cuget, pe gândire,
pe inima ce bate-n piept,
pe-ntreaga inimii simţire
Tu ai de-acum un veşnic drept.
Cãci din atât adânc de rele
cu Tine-n stãri cereşti ne-ai dus
şi-alãturi mai presus de stele
cu îngerii cei sfinţi ne-ai pus.
Din nişte slugi de grea robie
fãcut-ai fii lui Dumnezeu
– în veci cu sfântã bucurie
smeriţi Te preamãrim mereu.
Dorim sã-Ţi facem bucurie
şi cinste Numelui Mãrit
– Slãvita noastrã Veşnicie
Mântuitor Preafericit.
Traian Dorz, din ”Cântarea Cântãrilor mele”
