
1. De mii de ani vorbeşte Sfânta Scriptură despre o energie a cărei declanşare şi căldură va topi, va arde şi va nimici într-o clipă nu numai pământul cu tot ce este pe el, dar şi atmosfera şi ionosfera, putând atinge, printr-o explozie în lanţ, chiar şi planetele celelalte (II Ptr 3, 10-12; Isaia 51, 6)…
2. Această energie poate nici nu s-a putut descoperi încă. Nu s-a arătat fiindcă poate nu i-a sosit încă vremea nici păcatului, nici pedepsei pe care le va pedepsi ea. Sau poate mijlocul acesta chiar există,
dar n-a sosit încă vremea nici a omului, nici a lui Dumnezeu ca să facă aceasta.
3. Descoperirile noi vin ca să adeverească acum mărturia ştiinţei că datele istorice cuprinse în Sfânta Scriptură sunt adevărate.
Deşi, multe veacuri, învăţaţii lumii le-au crezut basme.
Tot aşa, nu va trece nici în viitor nici o iotă din Biblie fără ca să se împlinească. Dar numai la vremea sa (Mt 5, 18).
4. Scriptura nu poate fi desfiinţată niciodată, căci, într-adevăr, cine oare ar putea-o desfiinţa?
Cine oare poate avea tăria să răstoarne rânduielile din Univers aşezate pe temelii veşnice?
Cine ar putea schimba ordinea planetelor, rotaţia anotimpurilor, mersul vremii şi rânduiala lucrurilor sta¬tornicite de la început?
Scriptura este şi mai de neclintit decât toate acestea; şi atunci cine oare ar putea-o desfiinţa?
5. Dar cine să desfiinţeze Scriptura? Omul? O, zilele lui sunt ca iarba: atât de slab e omul, ca floarea de pe câmp: când trece un vânt peste ea sau peste el, nu mai este.
Nici locul care îl cuprindea nu-l mai cunoaşte (Ps 103, 15-16).
„Chiar dacă s-ar înălţa omul până la ceruri şi capul i-ar ajunge până la nori, va pieri pe totdeauna ca murdăria lui, şi cei ce-l vedeau vor zice: «Unde este?»“ (Iov 20, 5-10).
Iată Omul! Nimic nu-i mai neputincios ca el.
Toată istoria oamenilor şi a omenirii, toate cimitirele şi toate ruinele omeneşti sunt dovezile acestui trist şi înţelept adevăr.
6. Atunci cine oare va putea fi să desfiinţeze Scriptura?
Nu există o astfel de putere în afară de puterea lui Dumnezeu! Dar El nu Se poate tăgădui singur.
Deci Scriptura va dăinui până şi după ce va trece cerul şi pământul acesta (Mt 24, 35).
Şi până după ce se vor sfârşi veacurile acestea,
mai mult va dăinui ea în Etern şi Etern.
Căci Cuvântul lui Dumnezeu este veşnic ca El.
Va urma…
Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”
