7. Există oameni a căror viaţă este curată ca lumina soarelui care merge mereu crescând până la miezul zilei (In 8, 12).
Cuvintele pe care le spun aceşti oameni binecuvântaţi sunt şi ele tot limpezi, calde, pătrunzătoare şi vii ca lumina soarelui.
Lucrurile pe care le fac ei sunt şi ele puternice şi minunate.
Şi mai ales chemarea deosebită pe care o au ei şi care emană din toată fiinţa şi trăirea lor,
în întregime străbătute totdeauna de adevăr,
le dă harul să fie totdeauna crezuţi şi primiţi mai presus de orice îndoială.
8. Oamenii curaţi ca lumina şi preţioşi ca adevărul nu-şi întinează buzele cu minciuni, nici nu-şi coboară cinstea la nimicuri,
nici nu se înjosesc cu promisiuni neţinute
şi nici nu vorbesc fără rost.
De aceea ei sunt cinstiţi ca adevărul şi necesari ca lumina.
9. Fiecare vorbă a oamenilor cinstiţi şi necesari este spusă cu greutate şi cu miez,
şi fiecare pas al lor este făcut drept şi plin,
şi fiecare faptă a lor este luminoasă şi folositoare.
Astfel de oameni sunt unici,
dar dureros de rari.
10. Astfel de oameni, când sunt, nu pot să rămână necunoscuţi.
Cinstea lor frumoasă este cunoscută de toţi. Autoritatea lor spirituală se impune tuturor, neforţată de nimeni,
dar simţită şi apreciată de toţi aceia care le cunosc viaţa şi purtarea plină totdeauna de lumină şi demnitate.
11. Pe astfel de oameni nimeni n-are voie să-i dis¬preţuiască (I Tim 4, 12).
Nimeni n-are voie să-i bănuiască şi să-i contrazică,
fiindcă vorba lor este totdeauna în afară de orice bănuială, după cum viaţa lor este în afară de orice compromis.
12. Oamenii de adevăr şi de sfinţenie ştiu valoarea cuvântului, dar ştiu şi măsura lui.
Cinstea lor, curăţia lor, demnitatea lor sfântă şi toată preţuirea lor trebuie puse mai presus de orice îndoială.
Cum poţi să zici că un astfel de om huleşte, când spune un adevăr?
Numai oamenii de nimic pot fi în stare de astfel de batjocuri.
13. Cum poţi să-l bănuieşti pe un astfel de trimis al lui Dumnezeu,
care are atât de înalte în el conştiinţa Adevărului şi scârba minciunii?
Amândouă acestea, la trimişii lui Dumnezeu, sunt cu mult mai presus decât teama ruşinii sau decât atracţia ispitei.
14. Orice om care pe aceşti rari oameni îi cunoaşte bine, dar îi contrazice, nu poate fi decât un prost înfumurat.
Cu toţii ştim că lucrurile stau aşa.
Dar ştim că astfel de oameni sunt aşa de puţini pe lumea asta, încât cei mai mulţi dintre noi poate nici n au întâlnit încă nici unul.
15. N-am întâlnit noi, poate,
dar mulţi i-au întâlnit totuşi.
I-au întâlnit, dar, asemenea iudeilor de demult, mulţi nu i-au recunoscut.
Au crezut că acel Om rar este tot un om la fel cu ei şi la fel ca alţii.
Numai prea târziu au văzut că nu era aşa.
16. Unii l-au dispreţuit, alţii l-au înfruntat.
Şi toţi au nesocotit cuvintele lui, fără să înţeleagă timpul petrecut împreună cu el.
I-au răpit vremea scumpă cu lucruri nefolositoare şi cu certuri de vorbe fără rost.
Cuvintele lui erau aşchii de aur, dar pe multe dintre ele nu le-a strâns nimeni.
17. L-au chinuit cu învinuiri nedrepte, l-au rănit cu vorbe otrăvite şi l-au împiedicat astfel de la o lucrare şi de la o învăţătură din care un nesfârşit număr de oameni – şi chiar aceia înşişi –
ar fi putut câştiga atât de mult.
18. Oamenii aleşi, de felul profeţilor, poartă asupra lor un semn dumnezeiesc după care pot fi recunoscuţi,
dar numai acei cu cugetul curat şi cu inima smerită pot vedea şi recunoaşte semnul acesta, ca să le arate adevărata preţuire.
Însă şi astfel de suflete sunt rare.
19. În urmă îi văd toţi, dar înainte îi pot vedea numai cei smeriţi şi iubitori.
Adică numai cei foarte, foarte puţini, după cum tot puţini L-au cunoscut şi pe Hristos, Domnul lor.
Dar aceştia au un câştig veşnic din clipa petrecută cu ei, căci aceasta este clipa Taborului lor.
20. Omul niciodată nu trebuie să se prefacă.
Nici animale nu te mai cred dacă tu doar te prefaci, dar nu faci.
Dacă numai te prefaci că le dai mâncare, dar nu le dai,
dacă numai te prefaci că mergi cu ele, dar nu mergi.
Dacă numai te prefaci că eşti, dar nu eşti, îndată nimeni nu te mai crede.
Prefăcătoria este totdeauna minciună şi înşelăciune.
Oricine iubeşte adevărul, urăşte prefăcătoria.
O, Dumnezeule al credincioşiei, izbăveşte-ne de orice prefăcătorie şi de orice prefăcuţi.
Amin.
Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”
