Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home STRĂMOŞII ŞI ÎNVĂŢĂMINTELE (II)

STRĂMOŞII ŞI ÎNVĂŢĂMINTELE (II)

STRĂMOŞII ŞI ÎNVĂŢĂMINTELE (II)

11. Ca să poţi vedea bine înainte, ţi se cere mai întâi să priveşti bine înapoi. Ca să te poţi orienta bine în viitor, trebuie mai întâi să ştii trage bine învăţămintele din trecut. Şi ca să ştii să-ţi îndrumi bine copiii, trebuie să fii cu multă luare-aminte la felul cum te-au îndrumat pe tine părinţii tăi.
Cine nu ştie sau nu vrea să ia seama la aceste condiţii se va neferici şi pe sine, şi pe cei ce vor fi cu el.

12. O adevărată lucrare duhovnicească trebuie să ţină seamă neapărat de tot ce a fost bun în trecut, dar şi de tot ce este bun în prezent. Numai când îmbină fericit lucrul vechi cu lucrul nou lucrarea este proaspătă, vie şi durabilă.
E o mare nenorocire atunci când trecutul exclude prezentul, când noul dispreţuieşte vechiul, când tradiţia şi înnoirea se ucid reciproc.
Viaţa este în continuă transformare şi cere mereu noi metode pentru realizarea binelui necesar tuturor.
Fără să lepădăm nimic din ceea ce ne aduce bun trecutul, trebuie să primim tot ce ne aduce bun şi viitorul.

13. Orice reformist care dispreţuieşte şi leapădă tot ce este adevăr tradiţional face un foarte mare rău… Şi tot aşa păcătuieşte şi orice tradiţionalist care leapădă şi blestemă tot ce este bun în reformism.
Sunt atâtea lucruri bune, atât în unul, cât şi în celălalt! Cine le poate îmbina fericit, acela este un înţelept!
14. Nici bătrâni fără tineri, nici tineri fără bătrâni! Tradiţia fără înnoiri este un trunchi fără lăstari. Înnoirile fără tradiţie sunt lăstari fără trunchi.

15. Poate că şi alte lucrări cu pretenţie evanghelică mai pot face o lucrare înnoitoare asupra unor suflete din societatea poporului nostru. Dar orice lăstar altoit, care nu-i din familia trunchiului acestui neam, nu este viabil şi nu aduce rod sănătos.

16. Poporul nostru, ca şi oricare alt popor, îşi are specificul său – şi numai lăstarul duhovnicesc care are natura acestui specific prinde şi rodeşte în trunchiul lui.
Oastea Domnului are natura aceasta. De aceea prinde aşa de frumos şi se încorporează atât de adânc, întrepătrunzându-se cu poporul sănătos.

17. Strămoşii noştri ne-au lăsat aceste învăţăminte mântuitoare prin toate operele lor de piatră, de lemn şi de pământ.
Acela în care mai bate ceva din inima acestui neam strămoşesc aude totdeauna glasul strămoşilor, nu numai de la Putna ori Ţebea, ori Curtea de Argeş – ci de peste toţi munţii şi apele noastre.

18. În pământul acesta de sub noi şi în cerul acesta de deasupra noastră ne trăiesc strămoşii. Din pământ ei ne întreţin viaţa asta trecătoare; din cer, ne-o întreţin pe cea veşnică… Din ei ni se hrănesc rădăcinile, prin ei ne rodesc crengile. Fără ei suntem un trunchi fără rădăcini şi fără crengi.
19. Cine şi-i smulge din acest pământ pierde şi acest cer. Trecutul se leagă necondiţionat de viitor. Cine îşi leapădă părinţii săi de neam şi de crez – îşi pierde chiar în aceeaşi clipă şi copiii săi în ce priveşte aceste două eterne valori.
Rodul este legat de rădăcină şi se nimiceşte în clipa când şi-a pierdut-o.

20. E o mare binecuvântare pentru un pământ să aibă un cer binevoitor. Dar şi pentru cer, să aibă un pământ ascultător şi bun.
Tot binele începe de la părintele bun, – dar rodeşte în copilul ascultător.
Roadele lor minunate sunt meritul amândurora.
Dumnezeul nostru, binecuvântează-ne aşa şi cerul, şi pământul nostru!
Amin.

Traian Dorz, din volumul „Şi acum să facem!”

 

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *