Neclintită-i veşnicia.
Domnul Şi-a aprins mânia.
Între om şi Cel ce-i slava,
Stă păcatul, stă otrava.
Uite, cerul zăvorât e!
Cine poate spune câte
Veacuri astfel o să-şi verse
Taina-n mări de vremi neşterse?
Şarpele tot dă târcoale
Conştiinţei, s-o răscoale –
Şi necazul, ca o ceaţă,
Muşcă din întâia viaţă.
Nu-i scăpare. Heruvimii
Stau de strajă Înălţimii,
Fulgerând spre largul zării
Săbiile răzbunării.
Unde să-ţi apleci, zdrobită,
Inima nepocăită?
O lumină tristă-mbracă
Om şi ţarină săracă…
Pietre de aducere aminte / Sergiu Grossu. – Sibiu: Oastea Domnului, 2002.
