Altar şi jertfă
Se ridică aburi pe pământul Scos din vremi, când porunci Cuvântul. Căprioare sprintene se-avântă Prin desişuri sure. Codrul cântă. Universul are astăzi, parcă,.
Se ridică aburi pe pământul Scos din vremi, când porunci Cuvântul. Căprioare sprintene se-avântă Prin desişuri sure. Codrul cântă. Universul are astăzi, parcă,.
Neclintită-i veşnicia. Domnul Şi-a aprins mânia. Între om şi Cel ce-i slava, Stă păcatul, stă otrava. Uite, cerul zăvorât e! Cine poate spune.
De n-ar fi înviat Hristos,Zadarnic-ar fi fost credinţaŞi omul, pururi păcătos,Îngemănat cu suferinţa,Prin lume şi-ar fi dus căinţa,Necunoscând ce-i biruinţa– De n-ar fi.
Mă fură, uneori, trecutulCu chemătoarea sa luminăŞi mintea, biruindu-şi lutul,Spre-a-nlătura necunoscutul,Suspină-n dorul ei, suspină… Şi sufletul, prin ani, aleargăLa ieslea unui prunc, în.
Două vieţi, cu drumuri alte.Doi flăcăi. Doi fraţi.Abel – tot pe piscuri nalte,Cain – fără să tresalteLa vreun dor mai sfânt, încalte,Fără, peste.
Lângă poartaRaiului,Om, cu soartaScaiului. Lângă apaDomnului, Om, în groapaSomnului. Lângă visulStelelor,Om, cu scrisulRelelor. Lângă loculDragostei,Om, în foculPacostei. Lângă pomulPlângerii,Omul, omulStângerii… Pietre de aducere.