Home SUFERINŢA VERIFICĂ CALITATEA CREDINŢEI ( III )

SUFERINŢA VERIFICĂ CALITATEA CREDINŢEI ( III )

SUFERINŢA VERIFICĂ CALITATEA CREDINŢEI ( III )

O, Golgota, pe tine s-a ridicat o cruce, pe a cărei greutate se omoară păcatele noastre şi nu numai ale noastre, ci ale lumii întregi.

O, Mântuitorule, această greutate era comună nouă, dar singur ai purtat tot conţinutul greu. Singur ai purtat Crucea pe care oamenii n-au putut-o ridica. Ai pătimit pentru noi şi în locul nostru, luând din povara comună tot, căci oamenii n-au putut-o duce. Patimile tale au fost compătimire. Tu eşti nu numai pătimitorul, ci şi compătimitorul omenirii, şi doreşti ca şi noi, pe cât ne este cu putinţă, asemeni lui Simon din Cirene (cf. Mt 27, 32), să împărţim povara, purtând fiecare părţile noastre mici din Crucea comună. Asemeni Sfântului Tău Pavel, să ne răstignim şi noi am vrea, precum doreşti, dar ajută-ne ca răstignirea să fie împreună cu Tine, asemeni Ţie, ca să trăim veşnic împreună cu Tine, de aici, pentru slava ce va să fie (cf. Gal 2, 20; Rom 6, 5-9; II Cor 5, 15-17; Ef 5, 2; Tit 2, 14).

Nu privi la cruce ca la ceva înspăimântător; căci Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie (cf. Ps 34, 7). Dar crucea nu-i primejdie. Şi dacă se cere să fii răstignit pe ea, bucură-te. Duşmanii, în cazul acesta, fac cel mai mare bine. Ei grăbesc ajungerea mai degrabă acasă, la Casa cea din ceruri, grăbesc instalarea în locaşul cel ceresc, ajungerea mai degrabă în Împărăţia Slavei veşnice.

În faţa cuptorului aprins, cei trei tineri au zis: „Iată, Dumnezeul nostru, Căruia Îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate, şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!” (Dan 3, 17-18). Credinţa aceasta este verificată prin suferinţă; este credinţa care nu se teme. În ea se vede taina credinţei. Credinţa aceasta puternic întemeiată nu o poate avea decât omul născut din nou, renăscut din Duhul Sfânt. Credinţa aceasta trăieşte şi vede răsplătirea. Tinerii aceştia au fost crescuţi şi învăţaţi de părinţi credincioşi. Creşterea în Domnul a copiilor este de o valoare negrăită. Din auzirea Cuvântului se primeşte credinţa, se întăreşte şi se statorniceşte în harul Domnului, apoi se verifică prin suferinţă.

Cei trei tineri nu L-au văzut pe Domnul, n-au avut fericirea să-L vadă, dar Îl purtau în inimi şi pe viaţa lor. În ei răsuna lăuntric glasul care le propovăduia mântuirea prin Domnul Iisus: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheena” (Mt 10, 28). Ei Îl iubeau pe Domnul, împlinind cu dragă inimă voia Lui, aveau pe Duhul Sfânt, de aceea şi Domnul a intrat cu ei în cuptorul încins, dându-le biruinţa deplină. Flăcările nu i-au mistuit. Şi oamenii se minunau la vederea Celui de al patrulea, a Cărui faţă semăna cu a unui Fiu de Dumnezeu (cf. Dan 3, 25). Când au fost aruncaţi în cuptor cei trei tineri au fost legaţi, ca apoi să se plimbe slobozi printre flăcări. Era aceasta dovada prezenţei Domnului cu ei. Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu Însuşi era cu ei. Oare nu este aceasta lucrarea credinţei? Şi când au fost scoşi afară din cuptor nici nu miroseau a pârjol.

va urma

Biserica din casa ta / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011

error

Author: Editor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *