Mi-am zidit casa pe stâncă
Tristeţea, poate, nu mi-o ştiţi. E gravă. De ani de zile tot mereu zidesc. Zidesc, în chinuri mari, un turn de slavă, O.
În aşteptarea Învierii…
“Mă întreb de multe ori ce ne-am fi făcut, fiecare în universul lui, fără credinţa într-o lume mai bună, mai justă, adică în.